Masterul pe care îl urmez în Statele Unite este în management aplicat în sport. Unul dintre obiectele pe care îl studiez se numeşte ”Aspecte sociologice şi istorice ale sportului modern”.
Întrebarea care ne-a fost lansată de profesor la prima oră a fost simplă. De ce se uită oamenii la sport? Răspunsul nu a mai fost atât de simplu.
Margaret Carlisle Duncan şi Barry Brummett explică într-o lucrare faptul că oamenii găsesc trei surse de plăcere atunci când se uită la sport: narcisism, fetişism şi voaierism. Narcisism fiindcă oamenii care privesc jucătorii se identifică cu aceştia, cu echipa, cu clubul. Fetişism fiindcă suporterii sunt fascinaţi de joc, caută cu aviditate scorurile, statisticile. Voaierism fiindcă suporterii urmăresc anonim jucătorii în timp ce aceştia sunt pe teren. Luminile se sting în sală, rămân doar reflectoarele asupra celor din ring, expuşi şi vulnerabili, priviţi de sute şi mii de ochi.
În altă ordine de idei, în timp ce toate celelalte forme de divertisment încearcă să facă privitorul să simtă ceva, în sport e total pe dos. Suporterul este cel care are impresia, telepatică şi inconştientă, că poate influenţa cumva jucătorii, cei de pe scenă. Iar tocmai acest lucru este elementul cheie al plăcerii şi motivului pentru care oamenii se uită la sport.
Relaţia suporter-sportiv nu este una economică, oricât de mult ar costa biletul sau abonamentul tv. Relaţia este una a darurilor. Indiferent de banii din joc, sportivul primeşte suportul fanilor ca un dar, ceea ce îl obligă la reciprocitate. De aici pasiunea şi legăturile emoţionale create în timp în lumea sportului.
Şi totuşi, de ce se întâmplă toate acestea acum? Lectura care a desluşit motivul a fost una năucitoare, chiar şi din titlu: ”De ce merg oamenii la Zoo?”. Oamenii merg la Zoo fiindcă animalele au dispărut din viaţa noastră, au fost izolate şi îndepărtate, întocmai cum aspectul fizic al muncii din secolul douăzeci şi unu a fost izolat şi îndepărtat. Tocmai această îndepărtare de aspectul fizic, mutarea activităţilor preponderent în intelectual, a dus la apariţia a două fenomene total diferite: grădinile zoologice şi sportul de performanţă cu milioane de suporteri. OAU!
Tot ce am spus mai sus este doar o introducere pentru ce urmează. Ghidându-ne prin tot acest labirint de explicaţii, profesorul de sociologie m-a impresionat printr-un lucru banal şi extraordinar în acelaşi timp. Exclamă de cinci ori pe oră cuvântul ”OAU!”. Cine poate fi mai bun ca profesor decât un om profund pasionat de domeniul lui?

Ovidiu COCIERU
bursier Fulbright

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului De ce se uită oamenii la sport? OAU.

Comentarii