Fondate de André Malraux în 1969, Arhivele franceze de film sărbătoresc în toamnă 40 de ani de când protejează de trecerea timpului circa 100.000 de opere, într-o fortăreaţă păzită zi şi noapte din Bois-d\'Arcy, în apropiere de Paris, informează AFP.
În perioada 19-20 septembrie, cinefilii şi curioşii vor putea parcurge instituţia care se întinde pe o suprafaţă de cinci hectare, vor putea umbla cu filme vechi şi li se vor explica etapele restaurării peliculei în laborator.
Explorată de cercetători din întreaga lume, colecţia Arhivelor, formată din filme de ficţiune, lungi sau scurte, şi filme documentare, este una dintre primele cinci cele mai frumoase din lume. Arhivele franceze adăpostesc de timp primele producţii ale fraţilor Lumière - care au inventat cinematograful în 1895 - dar şi producţii semnate Pathé, Gaumont, René Château sau Eclair. Pe lângă acestea, ele sunt şi păstrătoarele unor filme străine rare, cum ar fi "Bucking Broadway", unul dintre primele semnate de John Ford, turnat în 1917.
Filmele sunt închise în 226 de celule anti-incendiu din beton, concepute pentru a stoca 400 de tone de peliculă de celuloză, filmele pe acest suport fiind interzise din 1950 din cauză că pelicula era prea uşor inflamabilă. Arhivele mai includ şi trei depozite unde temperatura nu depăşeşte 12 grade Celsius şi unde sunt ţinute filmele pe suporturi moderne.
Aflate sub tutela Centrului Naţional al Cinematografiei (CNC), Arhivele au fost deschise din dorinţa statului de a conserva un patrimoniu cinematografic unic, reunit de Henri Langlois, unul dintre findatorii Cinematecii franceze, instituţie privată şi rivală fondată în 1936.
"Capacităţile noastre de conservare de filme sunt unice în lume; în Statele Unite ele sunt finanţate de diverse personalităţi sau fundaţii, însă aici sunt asigurate integral de stat", a explicat Boris Todorovitci, directorul instituţiei.
În septembrie 1990, ministrul francez al Culturii de la acea dată, Jack Lang, a lansat, în prezenţa cineastului american Martin Scorsese, un plan de salvare şi restaurare a filmelor vechi. Acest plan a permis evitarea decompunerii a 15.000 de filme, adică a circa 13 milioane de metri de peliculă de nitrat. În fiecare an, circa 2.000 de opere sunt proiectate pentru public, cu acordul deţinătorilor drepturilor, în cadrul cinematecilor şi festivalurilor.