Premiile Nobel au apărut din dorinţa savantului şi industriaşului Alfred Nobel (1833 - 1896) de a dona veniturile anuale ale imensei sale averi unor personalităţi, pentru servicii aduse umanităţii, informează AFP.

Inventatorul dinamitei a stipulat acest lucru în testamentul său, redactat la Paris, cu un an înainte de moartea sa, în 1895.

Aproximativ 31,5 milioane de coroane suedeze au fost alocate creării Fundaţiei Nobel, ceea ce reprezintă, în prezent, aproximativ 1,5 miliarde de coroane (162 de milioane den euro).

Fundaţia este independentă de societăţile care poartă numele lui Nobel şi în prezent.

Testamentul prevede ca premiile să fie împărţite astfel: "O parte autorului descoperirii sau invenţiei celei mai importante în domeniul fizicii; una celui care face o descoperire sau semnează un progres remarcabil în chimie; una celui care face descoperirea cea mai importantă în domeniul fiziologiei sau medicinii; una celui care a produs în domeniul literar cea mai remarcabilă operă cu tendinţă idealistă; şi una celui care a făcut cele mai multe lucruri pentru promovarea fraternităţii între oameni, abolirea sau reducerea armatelor permanente, dar şi pentru fondarea sau promovarea unor congrese ale păcii".

Din punct de vedere legal, testamentul nu desemna un legatar pentru averea lui Nobel. Astfel încât, la citirea lui în ianuarie 1897, testamentul a fost contestat de membrii familiei lui Nobel.

În plus, Alfred Nobel nu a consultat diversele instituţii menţionate în testament pentru a se asigura că ele sunt de acord să-şi asume responsabilitatea atribuirii premiilor.

Afacerea s-a rezolvat trei ani mai târziu: s-a instituit ca legatar o Fundaţie Nobel, care urma să administreze capitalul premiilor Nobel, în timp ce diverse organisme amintite în testament urmau să se ocupe de atribuirea premiilor.

În 1968, cu ocazia împlinirii a trei sute de ani de la fondare, banca centrală a Suediei (Riksbank) a instituit un premiu pentru ştiinţe economice în onoarea lui Alfred Nobel, punând la dispoziţia Fundaţiei Nobel o sumă anuală echivalentă cu cea a celorlalte premii.

Fiecare premiu Nobel valorează 10 milioane de coroane suedeze (1,08 milioane de euro), sumă care se împarte între laureaţi, dacă sunt mai mulţi.

 

Cei mai vârstnici laureaţi cu Nobel

Cel mai vârstnic laureat al premiului Nobel este americanul de origine rusă Leonid Hurwicz. Acesta a obţinut la 90 de ani premiul Nobel pentru economie, în 2007. Cercetătorul a murit câteva luni mai târziu, în iunie 2008.

Rusul Vitali Ginzburg (fizică, 2003) este cel mai în vârstă laureat al premiului Nobel încă în viaţă. Pe 4 octombrie 2008, acesta şi-a sărbătorit a 92-a aniversare. El este urmat în top de americanul William Knowles (chimie, 2001), de 91 de ani, cu două săptămâni mai bătrân decât americanul John Fenn (chimie, 2002).

Romanciera britanică Doris Lessing, în vârstă de 88 de ani, a fost, în 2007, laureata cea mai în vârstă a premiului Nobel pentru literatură. Lessing şi-a calificat premiul drept "o catastrofă", pentru că de atunci nu mai are timp să scrie.

 

34 de femei, 733 de bărbaţi

Din 1901, anul în care au fost pentru prima dată atribuite premiile Nobel, 34 de femei au fost recompensate cu această distincţie, faţă de 733 de bărbaţi. Doris Lessing a fost singura femeie din lotul de laureaţi ai anului 2007.

De la crearea premiilor până în 1968, nicio femeie nu a primit premiul Nobel pentru economie. În ultimii zece ani, două femei au primit premiul Nobel pentru literatură şi trei au primit Nobelul pentru pace. Nicio femeie nu a primit Nobelul pentru fizică din 1963, în timp ce ultima oară când o femeie a primit un Nobel pentru chimie a fost în 1964.

Britanicul Lawrence Bragg (fizică, 1915) avea doar 25 de ani când a primit premiul şi rămâne cel mai tânăr laureat din istoria Nobel. În top urmează germanul Werner Karl Heinsenberg (fizică, 1932), cu 31 de ani.

Scriitorul britanic Rudyard Kipling este cel mai tânăr laureat al premiului Nobel pentru literatură, având 42 de ani când a fost recompensat, în 1907.

Şase laureaţi au refuzat premiul. Ultimii doi, singurii care şi-au manifestat indignarea, au fost scriitorul francez Jean-Paul Sartre (literatură, 1964) şi premierul vietnamez, Le Duc Tho, care a refuzat să împartă premiul Nobel pentru pace, în 1973, cu americanul Henry Kissinger.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Premiile Nobel, apărute din voinţa savantului suedez Alfred Nobel.

Comentarii