Alina MIHĂESCU

Umblă zilele astea pe Facebook unul din acele „memes”, cunoscute sub pronunţia românească meme-uri, cu un conţinut neobişnuit dar care prinde atât de bine la public, încât devine viral. Marea majoritate a utilizatorilor au adoptat acum meme-ul cu „Şi eu sunt ţăran”. Ideea este de fapt reabilitarea acestui concept care, în limba română recentă, a câştigat conotaţii negative. Cu tot respectul pentru ţăranul original şi de poveste, oricât de ţărani ne-am declara cu toţii pe Facebook, n-avem cum să închidem ochii şi să refuzăm să vedem atributele peiorative care însoţesc astăzi noţiunea de ţăran. El nu doar că există, ci ne şi sufocă, nu ne lasă să trăim. De astfel de personaje e plin târgul: se dau orăşeni, se descurcă, au prins şi cheag pentru că fac afaceri. Ajunşi prin cine ştie ce împrejurări la oraş, au o şiretenie care îi ajută să prospere, să parvină. Apoi, încep să se extindă şi încearcă să se impună. N-au respect pentru comunitate, n-au respect faţă de vecini, că nu-s de-ai lor, nu vorbesc aceeaşi limbă. Este şi cazul proprietarilor Şcolii de şoferi al cărei sediu este nefericit amplasat la intersecţia străzilor Mirăuţi cu Tudor Ştefanelli. Nefericit pentru vecini, evident, căci pentru afacere o fi bine. O dată la două săptămâni şcoala cu pricina este asaltată de zeci, poate sute de şoferi care dau examen de atestare. Şi nu degeaba şoferii şi-au câştigat un renume. Vin toţi cu maşina şi vor toţi să parcheze sub uşa imobilului în care au treabă. Acolo e vorba de nici o sută de metri de stradă pe care cetăţenii rezidenţi ar trebui să poată circula şi parca propriile maşini. Unde mai pui că e o stradă de pământ. Dar, ţi-ai găsit! De fiecare dată, cu regularitate, hoarda de şoferi atestaţi blochează strada. Proprietarul afacerii, răspunzător direct de o civilizată relaţie cu vecinii, n-are însă nici cea mai mică jenă şi nu face nimic pentru a le sugera clienţilor săi măcar să parcheze în altă parte. Iar când spun „blochează” e chiar parcare în mijlocul drumului, dacă e să dau ca exemplu o întâmplare recentă, din urmă cu câteva zile. Unul dintre clienţii acestei şcoli, de meserie şofer profesionist, a parcat pe singurul loc rămas liber, carosabilul, şi dus a fost în sala de examen. Nici solicitarea către proprietar, nici cu frumosul şi nici cu urâtul, nimic n-a fost suficient ca ţăranul să vină să-şi mute maşina. Dimpotrivă, îndrăzneala de-a solicita şi de a cere socoteală proprietarilor pentru periodica debandadă s-a lăsat cu zeflemea din partea colaboratorilor şcolii şi cu dat afară „că deranjăm examenul”. Examenul pe care-l trecea şoferul cu pricina. După minute bune, cu atestatul probabil luat, s-a prezentat nonşalant la autoturism şi a plecat. Aşa cum a venit, ca un ţăran. Dar nu el e de vină, căci răspunzător de toată tărăşenia este afaceristul atestator pe care nu-l interesează decât prosperitatea afacerii, iar câtă vreme încasările vin de la şoferi şi nu de la vecini, cei dintâi vor avea mereu prioritate. Şi nici măcar proprietarul nu e cel care ar trebui să ia atitudine din datorie, ci Poliţia Rutieră, de altfel partener al acestei afaceri. Logica spune că orice atestat de conducere pe drumurile publice, orice carnet de şofer trece pe la Poliţia Rutieră. Ca urmare, implicaţi oricum în chestiune, oamenii legii ar trebui să-şi facă treaba până la capăt pentru că ordinea publică şi respectarea legii sunt apanajul instituţiei la care lucrează. Onor!