Tiberiu AVRAM

Ce nu au priceput cei care s-au aflat în fruntea acestei ţări, din '90 încoace, este faptul că nu sunt acolo doar pentru a ne conduce. Din ce în ce mai prost, dar asta e altă poveste. Prim-miniştri, miniştri, secretari de stat, şefi de instituţii nu au doar rolul de a ne conduce din birouri bine încălzite, de a coordona deszăpeziri prin videoconferinţe ţinute la căldurică.

Oamenii ăştia nu au priceput, în peste 20 de ani, că ei trebuie să gândească, să anticipeze. Să facă proceduri, cum se spune în termeni tehnici. Ce facem dacă.... Dacă, spre exemplu, se prăbuşeşte un avion în munţi. Nu este admisibil ca în aceste vremuri să nu poţi localiza un avion care a aterizat forţat în munţi, în care sunt supravieţuitori şi care, culmea, au şi semnal la telefonul mobil. Că nu e triangulare, că nu este aparatură, sau este şi nu se poate folosi, nu mă interesează. Guvernanţii noştri, din '90 încoace, trebuiau să facă scenarii şi pentru situaţii de acest gen. Cât sunt în funcţii se gândesc, firesc totuşi, la viitorul lor. Ei nu înţeleg că trebuie să se gândească, măcar puţin, şi la viitorul locuitorilor acestei ţări. Până la cele mai mici amănunte. Ce facem dacă… Dacă ninge puternic şi viscoleşte. Dar după ce se opreşte vântul? De fiecare dată când ninge mai vârtos, toate autostrăzile noastre sunt închise. Avem şi noi nişte câţiva kilometri amărâţi de autostradă şi nici aceia nu pot fi deszăpeziţi. La ore bune după terminarea viscolului, o mulţime de drumuri importante erau încă închise.

Am văzut pe net câteva filmuleţe despre cum se face deszăpezirea în Japonia, Canada, SUA şi Norvegia. Nu insist asupra utilajelor superperformante ci asupra modului de lucru în cazul unei autostrăzi din Canada, care avea vreo zece benzi. Mai întâi au trecut şase maşini mari de deszăpezire, după care au urmat alte 18! Sincronizaţi, organizaţi. În urma utilajelor veneau autoturismele. Impecabil. De ce nu s-ar putea face şi la noi ceva în genul acesta? Cât timp este viscol înţeleg, dar, după ce s-a oprit vântul, să rămână drumurile închise ore întregi, nu pot să înţeleg. În Vrancea, Buzău şi Brăila s-a instituit starea de urgenţă şi au fost mobilizaţi peste 7.000 de militari, deoarece firmele care asigură deszăpezirea nu mai fac faţă. Dar când firmele respective s-au înscris la licitaţiile pentru deszăpezire nu ştiau ce riscuri îşi asumă? Nu ştiau, din experienţa anilor trecuţi, ce se întâmplă în judeţele respective atunci când ninge mai puternic?

De ani de zile ne-am obişnuit ca anumite zone să fie mai afectate decât restul ţării în cazul ninsorii şi al viscolului. Nu există parazăpezi? În atâţia ani de zile se puteau planta copaci, astfel încât să se formeze o perdea de protecţie forestieră. Nu înseamnă că zăpada nu ar mai fi ajuns pe şosea, dar cantitatea ar fi fost mult diminuată. Aţi văzut proiecte de acest gen? Aţi văzut preocupare pentru prevenirea situaţiilor care se înregistrează în aceste zile? Nu. Şi, din păcate, nu cred că o să vedem degrabă. Pentru că guvernanţii noştri se preocupă prea puţin de astfel de lucruri mărunte. Să faci proceduri, ca să intervii impecabil. Să te dotezi cu tot ce este necesar ca să nu permiţi să moară oameni de frig, la câţiva kilometri de zone locuite. Dar bănuiesc că astea sunt lucruri mărunte, prea mărunte pentru importanţii, mereu foarte importanţii, oameni din guvernele României.