Lucian AVRAMESCU

Surata noastră mai mare și mai pieptoasă, Franța, graseiază, prin miniștrii ei cu epoleți, refrenul că românii nu-s copți de Schengen, vorbesc țigănește și, la contactul cu lenjeria pielii lor, te ții de nas. Nefiind buni, trebuie stăviliți cu pistolul, la graniță, să nu încapă cumva înăuntru. Dacă a scăpat vreunul în Schengen, trebuie musai pușcat afară, fiindcă strică aerul. Asta îmi aduce aminte un banc vechi cu Bulă, care a fost dat afară din clasă fiindcă, la ancheta efectuată de învățătoare, a rezultat limpede că el scăpase un pârț care, olfactiv, asasinase adunarea de nasuri și făcuse irespirabilă atmosfera. De ce râzi, Bulă?, îl chestionează directorul, descoperindu-l în curte, vesel nevoie mare. M-a dat afară doamna, zice elevul problemă, hohotind. Și ăsta-i motiv de râs, elev? – se rățoiește autoritatea de vârf a instituției. E, zice Bulă, fiindcă pe mine m-au dat afară, unde respir aer curat, iar ăia au rămas înăuntru!

Păi, coană Franțo, că tot ne zici ”România, țara romilor”, țiganii noștri, care sunt deja și ai tăi, încă din vremea în care pașaportul nu se înființase în formele lui subtil-elegante din zilele noastre, bântuie prin spațiul Schengen, ciordesc portofele și fac ce știu ei mai bine de când lumea. Îi dai afară pe ușă, a doua zi intră pe geam. Cine ți-a spus ție că au nevoie de atestat de Schengen când mulți dintre ei n-au certificat de naștere? Nu, coană mare, țiganii mei, care acum sunt și ai tăi, sunt acolo și vor fi acolo mereu, te vei împiedica de ei pe Champs Elysee, iar dacă nu-i educi și nu te ocupi de ei cu responsabilitate și chiar cu un pic de dragoste, îți vor strica mereu aerul. În rest, noi, românii care nu suntem chiar toți țigani, cum sugerezi tu, arătăm ca și voi, câteodată chiar mai bine, unii un pic mai citiți și câțiva chiar geniali.

Îți dau câteva exemple de cetățeni planetari născuți în bătătura României pe care țeposul tău ministru de Interne, cuprins de un nestăvilit avânt electoral, i-ar ține afară fiindcă, la cum vorbește, sigur nu-i știe. Pe unul, decretat de tine drept cel mai mare eseist al Franței, îl chema Emil Cioran. L-ai înmormântat în literatura franceză, cu onoruri de pe Sena, dar el rămâne român. Român e și Eugen Ionesco (dintr-o familie evreiască), părinte al teatrului absurdului cu care te lauzi în sanctuarele Thaliei, pline ochi de lume. Român a fost și violonistul Ion Voicu, etnic țigan, care ți-a catifelat urechile în concerte la care găseai cu pile bilet. Constantin Brâncuși, cel mai mare sculptor modern al lumii, țăran din Hobița Gorjului, cu care te lauzi mereu, n-ar fi încăput nici el în Schengenul tău și n-ar fi avut atelierul expus în Centrul Pompidou, în miezul Parisului, dacă miniștrii tăi de Interne și Externe, vocali ca niște flașnete, ar fi aflat că-i român. Mai am și alte nume pe care, dacă ți le înșir, leșini aflând că-s români. Franțo, fii madamă serioasă și nu mă mai insulta și măscări în discursuri politice și emisiuni de doi lei, în care ne arăți nespălați, cerșetori și proști, că-ți graseiez și eu vreo două de-o să te doară Arcul de Triumf. Dacă tot spui că suntem țară de țigani, apoi lasă-mă să mă exprim.