Ion DRĂGUŞANUL

Aproape că nu exisă publicaţie naţională, care să nu înfiereze dur „spectacolul grotesc”, de „sâmbătă în Bucovina” (am plagiat găselniţa ironică a prietenilor Dodo Popovici şi Sorin Avram), transmis, în direct, de „TVR 1 în Bucovina” şi pus în sarcina lui Gheorghe Flutur, care iată că se mai face de râs încă o dată, din pricina altora.

Flutur, prins pe frontul alegerilor din propriul partid, dar şi pe cel al atragerii de fonduri în judeţ, în baza principiului băştinaş „te faci frate cu dracul, până treci puntea”, nu a mai avut când ţine sub control dezastrul culturnic de la Capu Câmpului, care ar fi fost total, dacă un salariat al Centrului Cultural „Bucovina”, Gheorghe Senciuc, nu avea inspiraţia de a goni turma de oi a lui Nuţescu, turmă care se îndrepta trufaşă, dinspre valea Moldovei, spre platoul de filmare, să guste TVR 1, cot la cot cu Nicu Barbă, din ceaunul gospodarului orăşenesc portocaliu Nuţescu, stăpânul lor, care o pusese de mămăligă.

Din ceea ce ştiu, fără să fi fost de faţă, Flutur, care îi invitase pe Boc şi pe ai lui, ca să le arate, în judeţ, stadiul unor investiţii în derulare şi ca să ceară încă o alocare suplimentară de fonduri, i-ar fi dus pe ministeriabili şi la Capu Câmpului ca să le ungă sufleţelele şi cu o baie de mulţime, dar, când a dat cu ochii de dezgustătoarea întâmplare culturnică, cică i-ar fi apărut cele trei cute din dreapta-sus a frunţii şi că ar fi scrâşnit printre dinţi ceva înţeles doar de credincioşii lui subalterni (eu i-am explicat, cândva, că niciodată credinţa nu suplineşte cultura şi, în general, inteligenţa, dar nu m-a crezut!).

Aceleaşi surse secrete ale mele îmi dau de ştire că Gheorghe Flutur, imediat ce se va întoarce de la Bucureşti, unde negociază cu Guvernul avantaje pentru judeţul pe care îl conduce, va intra dur în subalternii lui direcţi, dar şi în cei ai Secţiei Culturii Tradiţionale, responsabili, inclusiv ca iniţiatori, de „monstruozitatea” culturnică, prin care nu doar Flutur, ci şi noi, ca locuitori ai unei minunate provincii, ne-am făcut de râs. Cică se va face o nouă organigramă, cică se vor da şuturi în cei care le merită, cică însuşi Gheorghe Flutur va lua atitudine împotriva penibilităţii televizate, care aruncă în desuet şi două adevărate fapte de cultură, pe care nimeni nu le mai zăreşte: expoziţia cu fotografii ale ouălor încondeiate, gândită şi realizată de Victor Rusu, care sacralizează holul mare al Palatului Administrativ din Suceava, şi Concertul de toacă şi de instrumente muzicale tradiţionale din lemn, conceput de doi muzicieni de excepţie, Emil Havriliuc şi Sever Dumitrache, drept cronologie muzicală, de la incantaţia şamanică, până la „Balada” lui Ciprian Porumbescu, toaca fiind cel mai vechi instrument muzical sacru, primul care acompania dansurile celor patru fiice ale Timpului, Muzele sau Horele, deci anotimpurile.

E trist că, într-o vreme în care chiar se dă foarte multă atenţie actului cultural autentic, resurse uriaşe se alocă pentru penibilităţi încropite de „echipa de credincioşi de Bucovina” ai lui Flutur, pe care nu-i controlează nimeni şi nu-i cenzurează din perspectiva bunului-simţ, ba mai au şi tupeul cei din „echipa de Bucovina”, precum „Nicu Barbă de Bucovina”, să se şi stropşească la oamenii de cultură, cei născuţi, nu făcuţi, cu fraze de genul: „Domnu’ director, dumneata nu pui întrebări, dumneata execuţi!”.

În ce măsură va învăţa ceva Gheorghe Flutur din noua sa victimizare prin penibilităţi culturnice vom afla în curând sau, vorba lui Tolstoi, nu vom afla niciodată. Spun victimizare, pentru că Flutur se face, încă o dată, de râs din pricina altora, dar chiar dacă nu el a premeditat dezastrul cultural (şi în dimensiune laică, şi în dimensiune religioasă), mediatizat de TVR 1, el are, totuşi, responsabilitatea şi, implicit, vinovăţia de a le fi dat nas Ivan-ilor să se urce pe divanuri.

Sper, fiind eu un optimist incorigibil, că Gheorghe Flutur va lua atitudine, aşa cum s-a zvonit, faţă de adevăraţii artizani ai acelei nerozii, pentru că ar fi păcat să tot poarte pe obraz noroiul aruncat de semidocţii lui „credincioşi de Bucovina”. Atitudinea ar însemna o adevărată purificare, mai ales că traversăm o săptămână a purificării. O poate face şi prin acordarea de sprijin mediatic egal şi pentru cele două evenimente cu adevărat culturale, gândite şi puse în practică de Victor Rusu, Emil Havriliuc şi Sever Dumitrache, asumarea aducându-i, pe drept, şi un merit, care să echilibreze, cumva, vinovăţia incompetenţei altora.