Ion DRĂGUŞANUL

Directorul Muzeului Bucovinei, Constantin Emil Ursu, a fost la un pas, conform realităţii şi conform ştirilor de presă, de a ajunge pe un pat de spital, în ziua în care a fumat în exces dintr-o pipă electronică. Vehicularea subiectului în presă i-a determinat pe toţi fumătorii de pipe sau de ţigări electronice să redescopere brusc drumul spre distribuitorii de ţigări de contrabandă, iar Emil Ursu şi-a scos de la naftalină vechea lui pipă clasică, în care îndeasă camioane de tutun aromat şi duhăneşte mai dihai decât combinatul siderurgic de la Galaţi. Consiliul Judeţean Suceava, conform unei vorbe de duh a domnului Nicu Barbă, luând cunoştinţă despre efectele nocive ale pipei electronice, l-ar fi rugat, cică, pe Emil Ursu să-mi dăruiască mie buclucaşa pipă, dar, din nefericire pentru administraţia judeţeană, consecinţele toxice nu se manifestă şi asupra mea. În fond, eu rezist unor otrăvuri şi mai devastatoare, cea mai teribilă fiind guvernarea portocalie.

Lăsând gluma la o parte, vă jur, dând gir publicităţii şi apărând în buzunare şfanţii: Tutunul dăunează sănătăţii, dar nu atât de mult ca guvernanţii! De fapt, altceva doream să spun:

Orice stat din lume realizează venituri uriaşe din accesibilizarea economiei care valorifică viciile omeneşti. Din accizele pe băutură şi pe ţigări, statul poate încasa mai mult decât din toate birurile crâncene cu care-şi oropseşte cetăţenii, dar statul român, obedient în faţa înaltelor porţi şi a comisarilor de orice culoare, îşi tot bate joc, de mai bine de un deceniu, de toate aceste resurse, îmbolnăvindu-şi cetăţenii, în loc să-i vindece, pentru că sărăcia îi obligă pe oameni la consumul de produse îndoielnice, poate că şi contrafăcute, din afara sistemului de garanţii de calitate, pe care îl reprezintă o producţie şi o distribuţie controlată. Taxele pe viciu, introduse de liberalul Nicolaescu drept bir excesiv, au păgubit cumplit bugetul de stat, făcând să înflorească o criminalitate economică, încurajată, inconştient, de vicioşi, şi premeditat, de guvernanţi. Orb să fii şi tot vezi că desele arestări de contrabandişti nu urmăresc decât eliminarea concurenţei contrabandei private, în favoarea contrabandei de partid ajuns la guvernare, şi nicidecum eliminarea contrabandei. Pentru că eliminarea totală a contrabandei se poate face măcar prin alinierea zonală a accizelor, dacă nu printr-o aliniere planetară, drept rod al politicii mondialiste.

Concurenţa neaşteptată a ţigărilor electronice, interzise, în urmă cu vreo şase ani, în Germania, apoi legalizate, graţie ofensivei ecologiste, reprezintă o lovitură de graţie dată şi marilor producători de ţigarete, dar şi bugetelor statale, care pierd o importantă sursă de venituri. De regulă, mai bine de jumătate dintre fumătorii de ţigări electronice din lume izbutesc să se lase de fumat în maximum un an de zile, adică după o perioadă aleatorie a dezintoxicării de gudroane. Nu vreau să sugerez că ţigările electronice înseamnă un bine, ci doar un mai puţin rău decât ţigările, dar şi o eliberare de birul pe prostie şi viciu (accizele), costurile lunare ale unui vicios ca mine reducându-se de la 400 roni pe lună la doar 15 roni.

De câteva zile, fumez din pipa lui Emil Ursu, după ce, vreme de o lună, fumasem dintr-o ţigară electronică proprie, şi mă simt la fel de bine ca întotdeauna. Mă simt rău, de mă apucă ameţelile, doar când ies din casă şi văd că bordurile impecabile ale străzii Mărăşeşti sunt înlocuite cu costisitoare borduri noi, doar pentru confortul estetic al gardurilor vii şi al copacilor care populează spaţiul verde dintre carosabil şi trotuare. Mă simt rău, când aud că primarul Fălticenilor tot interzice, de câteva luni, lansarea cărţii „Lumini fălticenene” la Fălticeni, scuipând cu anticomunismului lui portocaliu în eroismul cultural al Martirului Spiritualităţii Româneşti din Bucovina, Eugen Dimitriu. Mă simt groaznic, atunci când aud că ceapistul Juravle îşi bate joc de oamenii pe care îi are la cherem, şi trag din pipa electronică mai dihai decât Emil Ursu din pipa lui clasică. Mi se face greaţă şi intru în şoc profilactic (ştiu eu ce spun), când văd drept arendaş al culturii bucovinene pe manelistul folcloric Coşneguţă Brăteanu. Cu pipa electronică n-am probleme. Pufăi, mă amăgesc. Muşc din muştiucul pipei, când văd că din lefurile noastre abuziv şi criminal măcelărite se pun borduri noi în locul bordurilor ireproşabile, se mână turmele lui Juravle prin parcările marilor centre comerciale sau se plătesc prestaţiile păguboase ale tuturor coşneguţilor judeţeni. Pufăi, mă amăgesc.