Google
 
miercuri, 14 apr 2010 - Anul XV, nr. 85 (4376)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,6519 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta3,9743 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe Google+ Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |  Trimite pe Yahoo MessengerMessenger |   ø imagini |   ø fişiere video
Tiberiu AVRAM

Tiberiu AVRAM


Şi noi ne-am plânge la fel preşedintele?

de
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)

Sunteţi ipocriţi dacă îmi spuneţi că, după prăbuşirea avionului în care se afla preşedintele Poloniei, nu v-aţi gândit, nici măcar pentru o clipită, cum ar fi dacă şi la noi s-ar întâmpla la fel. Cum am reacţiona noi, ca popor?

Zilele acestea am văzut un popor în lacrimi, un popor extrem de îndurerat. Nu e vorba despre sute, mii sau sute de mii de oameni. E vorba despre cei aproape 40 de milioane de polonezi, a căror durere trece orice graniţă. O simţim parcă şi noi, de aici. Durerea unui popor. Nu a simpatizanţilor preşedintelui, ci a unui popor. Imaginile transmise zilele acestea de televiziuni ne arată suferinţa nedisimulată a oamenilor din toate categoriile sociale. A oamenilor din toate colţurile Poloniei. Suferinţa unei naţii. În acea catastrofă aviatică au murit aproape 100 de oameni. Politicieni ai puterii, dar şi ai opoziţiei, şefi ai armatei, demnitari importanţi, oameni simpli. Fiecare era un om, o viaţă care, pentru cei dragi, era cea mai importantă din lume. Dar, cu oarece cinism spun, în cazurile respective, comunităţile afectate direct sunt destul de restrânse. Dincolo de drama fiecărei familii în parte care şi-a pierdut pe cineva în accidentul de avion, deasupra tuturor se află preşedintele. Polonezii l-au plâns în primul rând pe preşedinte. Nu ştiu cât de iubit a fost preşedintele Lech Kaczynski de polonezi. Sunt convins că au existat, firesc, şi polonezi nemulţumiţi de politica sa. Agenţiile de presă şi televiziunile ne arată, însă, că o întreagă ţară îl plânge pe Preşedinte.

Se pune problema ca Polonia să renunţe la organizarea Campionatului European de fotbal din 2012 pentru că, scria un ziar de specialitate, „este clar că nimănui nu-i mai arde de fotbal în ţara lui Chopin”. O ţară întreagă este îndurerată. Cred că motivul nu este acela că a murit preşedintele Lech Kaczynski, ci pentru că a murit Preşedintele. Sunt convins de asta. Polonezii au ajuns o naţiune care îşi respectă instituţiile. Nu instituţiile seci, ci ceea ce simbolizează ele. Iar un preşedinte simbolizează însuşi statul respectiv. Ca să ajungi să gândeşti aşa, să simţi aşa, trebuie să ai o anumită mentalitate, chiar un anumit nivel spiritual. Dar mai trebuie, cu siguranţă, ceva. Un „ceva” despre care vom vorbi puţin mai încolo.

Revin acum la întrebarea de la început: cum ar reacţiona poporul român dacă ar trece printr-o asemenea dramă? Cum ar reacţiona poporul român, dincolo de creştinescul „Dumnezeu să-l ierte!”, pe care îl rostim chiar şi când moare cineva pe care nu îl suportăm. Ştiţi răspunsul fiecare dintre dumneavoastră. Indiferent de numele preşedintelui. Toţi politicienii ar părea îndureraţi. Dar, scuzaţi-mi cinismul, în timp ce şi-ar afişa masca suferinţei, mulţi dintre politicieni şi-ar face calcule privind organizarea alegerilor anticipate şi socoteli în legătură cu învârtelile de după mult sperata victorie. La fel ar simţi şi o mulţime de oameni care nu sunt implicaţi direct în politică, dar simpatizează cealaltă tabără decât cea a preşedintelui. Nimeni nu ar spune „Bine că s-a dus”. Nu cu voce tare. Dar dacă ai putea citi gândurile…

Ăştia suntem noi. Noi am avut preşedinţi – Iliescu, Constantinescu, Băsescu. Dar pentru întregul popor nu a existat Preşedintele. Numai pentru unii, care au fost mereu alţii. Dar nu pentru toţi. Pentru ca toţi românii să avem un Preşedinte, trebuie, spuneam, să avem o anumită mentalitate şi chiar un anumit nivel spiritual. Sunt calităţi nu neapărat native. Pot fi dobândite. Pot fi dobândite dacă ai acel „ceva” de care vorbeam. Adică o clasă politică responsabilă, care să impună respect. O clasă politică de o înaltă ţinută, care să te facă să respecţi instituţiile statului, să-ţi scoţi pălăria în faţa unor înalţi demnitari şi să-i priveşti cu deosebit respect. Iar deasupra tuturor, evident, Preşedintele.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Şi noi ne-am plânge la fel preşedintele?.
 Vizualizări articol: 444 | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 4.13/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 4.1 din 8 voturi
Şi noi ne-am plânge la fel preşedintele?4.158

Iulius Mall Suceava
AnnaCori
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


1.   Greu de zis! trimis de
(14 apr 2010, 11:33:22
Probabil ca unii ar plange iar altii s-ar intrista doar! De bucurat nu se vor bucura decat apropiatii acelui presedinte, aceia care vor avea cel mai mult de profitat de pe urma disparitiei lui! Asa se intampla si acum in Polonia si asa s-ar intampla si in Romania!
Citeam undeva ca la inmormantarea lui Eminescu fiecare dintre cei prezenti, scriitori si politicieni ii laudau inteligenta, stralucirea mintii si puterea creatoare in timp ce creierul poetului fusese aruncat la gunoi imediat dupa autopsie! De obicei, cei ce tin discursuri in asemenea momente, nu incearca decat sa se puna pe ei in valoare prin prisma mortului! Farisei se gasesc peste tot!
2.   Ati dat si raspunsul! trimis de
(14 apr 2010, 19:12:46
Domnule Tiberiu Avram, ati dat si raspunsul la intrebarea din titlu, el se afla in ultimele 6 randuri din editorialul Dumneavoastra. Mentalitatea si respectul pentru clasa politica si pentru exponentul sau numarul 1 sunt calitati dobandite de popor prin atitudinea acestora fata de popor si prin statura lor morala. Polonezii il plang un anticomunist adevarat si pe un lider politic cu o statura morala impresionanta, asta e diferenta.
3.   Corectura trimis de
(14 apr 2010, 19:38:37
Pe randul 4 al comentariului anterior rog a se citi: "...il plang pe un comunist adevarat...".

Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



Alte editoriale semnate de:
Tiberiu AVRAM
Tiberiu AVRAM
Sandrinio NEAGU
Sandrinio NEAGU
Adrian BOTEZATU
Adrian BOTEZATU
Sorin AVRAM
Sorin AVRAM
Lucian AVRAMESCU
Lucian AVRAMESCU
Ion CRISTOIU
Ion CRISTOIU
Adrian CIOROIANU
Adrian CIOROIANU
Cristian GHINEA
Cristian GHINEA
Alina MUNGIU-PIPPIDI
Alina MUNGIU-PIPPIDI
Robert TURCESCU
Robert TURCESCU
Ioan T. MORAR
Ioan T. MORAR
Dan APOSTOL
Dan APOSTOL
Angela FURTUNĂ
Angela FURTUNĂ
Mircea VASILESCU
Mircea VASILESCU
Alex Leo ŞERBAN
Alex Leo ŞERBAN
Pavel LUCESCU
Pavel LUCESCU
Ion DRĂGUŞANUL
Ion DRĂGUŞANUL

 

 

 

Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Elia Studio - Salon de infrumusetare
Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei