Tiberiu AVRAM

Am rămas extrem de surprins când l-am auzit pe Alexandru Lăzăreanu, directorul Direcţiei de Sănătate Publică Suceava, încercând să explice de ce un medic ginecolog din Siret nu a putut să-şi dea seama că o femeie este însărcinată în luna a noua.
Ştiţi probabil că o femeie din Siret a născut în WC-ul spitalului, la termen, un băieţel de 2,9 kg, şi care, după naştere, a sângerat prin cordonul ombilical până a murit. Cu câteva zile înainte fusese consultată de un medic ginecolog, care nu şi-a dat seama că femeia este însărcinată. Nu-mi explic cum femeia s-a aşezat pe WC, a născut un copil, nu a simţit nimic, nu l-a văzut nici după aceea, când s-a ridicat, sau când a tras apa. În fine, aceste aspecte le va lămuri poliţia. Cert este că dacă medicul ginecolog îşi dădea seama că femeia era însărcinată, atunci acel copil ar fi trăit astăzi.
La două zile după cele întâmplate, l-am văzut pe dr. Alexandru Lăzăreanu încercând să-l disculpe pe ginecolog şi să explice de ce acesta nu şi-a dat seama că femeia era însărcinată. Ba că era prea voinică (are 1,60 metri şi 141 de kilograme), ba că a avut ultima oară ciclu în luna septembrie a anului trecut, iar mama ei a intrat la menopauză la 39 de ani, ba că i-a făcut o ecografie de nu ştiu care şi trebuia de alta. Evident că scuze şi explicaţii pot fi găsite. Dar e inadmisibil. Când mergi la medic nu trebuie să te aştepţi ca şansele pentru un diagnostic corect să scadă odată cu creşterea greutăţii pacientului. Când mergi la medic, pentru că te simţi rău, mergi ca să ţi se pună un diagnostic exact şi apoi să te faci bine. Nu mergi pentru a auzi, ulterior, explicaţii (chiar dacă extrem de logice şi bine argumentate) pentru faptul că medicul nu şi-a dat seama ce ai. Că medicul are doar câţiva ani de experienţă nu este o scuză. Evident că şi în această meserie, ca în toate celelalte, experienţa contează extrem de mult. Ba e chiar vitală. Pentru că medicina este unul dintre puţinele domenii de activitate în care nu îţi permiţi să dai rebuturi. În mai toate domeniile, rebuturile pot fi îndreptate, corectate, înlocuite. Aici, nu. Obiectul de lucru e omul, iar retuşurile, corecţiile, se fac pe viaţa lui, sau, în cazul de faţă, pe cea a copilului.
Indiferent de explicaţiile pe care le va da Colegiul Medicilor atunci când va spune că ginecologul nu are nici o vină, eu rămân cu convingerea că acest medic are, într-o mare măsură, pe conştiinţă moartea copilului şi drama mamei. Dacă ar fi consultat-o pe femeie în ziua în care a născut, ginecologul s-ar fi putut trezi cu fătul în braţe şi, cu siguranţă, ar fi întrebat-o mirat dacă era gravidă. Nu s-a întâmplat aşa, din păcate. Din cauza incompetenţei sau a indolenţei, un copil a murit, iar o mamă va ajunge, probabil, în închisoare. Orice sancţiune sau pedeapsă ce va fi dictată nu va mai îndrepta lucrurile. Dar, poate acest caz va fi unul de studiu pentru mulţi medici, unul din care să tragă învăţămintele necesare. Să sperăm.