Sorin AVRAM

În centrul municipiului Suceava a apărut, pentru a se înălţa la cer, sub privirile confuze ale cetăţenilor din oraş sau ale celor veniţi la oraş cu treburi ori cu căscatul gurii, un nou monument. Este vorba despre monumentul „Bucovina înaripată” care, conform autorului, este dedicat eroilor Bucovinei.
În aceste condiţii, tot ceea ce se află în prezent în centrul Sucevei trebuie privit într-o nouă cheie. Oul uriaş din fibră de sticlă, care a fost încondeiat şi care a intrat în Academia Recordurilor care nu folosesc la nimic, reprezintă monumentul ouălor care de-a lungul timpului şi-au pierdut viaţa în tigăile şi în ibricele sucevenilor.
Căsuţele din lemn care au fost trântite în buricul târgului pentru a avea unde să-şi vândă gospodarii oalele din lut, iar comercianţii alunele cu sare, zahăr şi miere de albine făcute de mâinile dibace ale unor muncitori filipinezi pe un vapor ce face ture prin Oceanul Indian, deci căsuţele astea reprezintă monumente în memoria caselor ca nişte cutii de chibrituri pe care le făceau comuniştii pentru a avea unde să-i înghesuie pe ruralii aduşi cu forţa la oraş ca să construiască societatea socialistă multilateral devotată conducerii de partid şi de stat.
Blocul turn ridicat în urmă cu aproximativ 40 de ani poate fi considerat un monument în ciuda memoriei varului de pe clădire care a fost omorât fără cruţare de vreme şi de vremuri. Dalele de mozaic crăpate care acoperă parţial Piaţa Centrală pot fi considerate un monument în ciuda memoriei mamei meseriaşilor care a murit, săraca, de inimă rea când a văzut în ce hal arată locul respectiv.
Domnişoarele, doamnele şi domnii care încremenesc ca nişte stane de piatră atunci când vin în centrul Sucevei pentru a-şi face fotografii cu telefoanele mobile pot fi incluşi în grupul statuar cu titlul „Monumentul guţerului necunoscut”, făcut în ciuda memoriei celor care înainte de a muri făcuseră din fotografie o artă.
Centrul Sucevei reprezintă la acest moment un ansamblu arhitectural construit în ciuda memoriei bunului gust care a pierit, bietul de el. Un ansamblu care ar putea primi numele „Monumentul kitschului recunoscut” şi care ar trebui să intre în Academia Mondială a Recordurilor de prost gust. Dar asta e, pentru că, nu-i aşa?, gusturile se execută, nu se discută!