Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Fiecare judeţ are Costel Iancu lui. Sau mai mulţi. Aproape că aş paria pe o asemenea ipoteză, pentru că ceva îmi spune că personajul devenit scandal e reprezentativ pentru ceea ce aş numi noul val din politica românească.
Iată modelul şi judecaţi dacă se potriveşte în linii mari cu ceea ce ştiţi deja despre alte exemplare din zona dumneavoastră. Costel, aşa am să-l numesc în această bucată de text, face afaceri de ani de zile şi uşor, uşor începe să devină cunoscut. Nu pentru geniul său în ale business-ului, ci graţie unor scandaluri care încep să intre în atenţia presei locale. În varianta benignă ar putea fi vorba de un mic tun pe care l-a dat într-o licitaţie dubioasă cu primăria. Demn de o ştire ceva mai lungă, dar numele personajului rămâne undeva în memoria, dacă nu a publicului, măcar a ziariştilor.
Iar cum Costel are deja ceva cheag, afacerea sa săltând între timp spre câteva milioane de euro, şi pentru că asta îl face să se considere deja un fel de VIP, începe să-şi facă simţită prezenţa la tot felul de evenimente cu ştaif. Primarul, că tot l-a fericit cu o şpagă la licitaţia care i-a atras pentru prima dată atenţia presei, îl invită la recepţii, sare cu ceva bani la o sindrofie organizată de un ONG local în sprijinul unei cauze umanitare, că deh, cum a auzit el că se spune, obrazul subţire cu cheltuială se ţine.
Ideea e că stima de sine, deşi nesusţinută nici de şcoală, că abia a terminat liceul, nici de vreun talent ieşit din comun, creşte exponenţial odată cu aroganţa specifică oricărui îmbogăţit peste noapte de pe la noi.
Ziariştii încep să-l caute tot mai des şi pentru alte mici tunuri despre care se zvoneşte prin târg, dar omul nu mai răspunde decât cu înjurături şi ameninţări, pentru că în mintea sa e deja un fel de Becali local. Presa îl atacă dur, iar el jubilează. Are publicitate gratuită pe prima pagină a ziarelor. Aşa interpretează el atenţia tot mai mare de care se bucură din partea jurnaliştilor şi nici nu-i departe de adevăr. Despre Costel se vorbeşte deja pe stradă, în cârciumi şi se ţes chiar mici legende.
Cum între timp banii, tot mai mulţi, îi asigură şi protecţia poliţiei, procuraturii şi a gărzii financiare, Costel trece la nivelul următor. Bate palma contra unei sume frumuşele cu liderul local al unui important partid politic în schimbul promisiunii unei viitoare candidaturi. Pentru început, consiliul local pare locul cel mai potrivit. Presa e mai mult cu ochii pe primar, în timp ce marile şmenuri se fac de fapt prin comisii. Mai bagă o sponsorizare ţeapănă la partid şi ajunge şef la comisia de urbanism. Pentru că am uitat să vă spun, dar Costel are şi foarte multe terenuri, iar nebunia asta cu imobiliarele nu-i poate scăpa. În doi ani construieşte trei blocuri de locuinţe şi un centru de afaceri.
Gata, nimeni nu-l mai poate ignora, ba, mai mult, începe chiar să devină un fel de favorit al presei. A învăţat şi ce înseamnă o şpagă dată unui redactor şef şi o măslină reporterului de pe investigaţii şi o palmă pe umăr reporterului de pe politic.
Pasul până la o candidatură pentru Parlament pare de la sine înţeles. Cum între timp sistemul de vot s-a schimbat din cel de listă într-un fel de uninominal, Costel îşi face deja bugetul de campanie. Grosul se duce din nou la partid, mai exact la cei câţiva din conducerea sa locală care-l desemnează cu entuziasm. Dosarul de la DNA-ul local îl lasă rece. Nişte mucoşi de pe-acolo îi vor capul, dar ei habar n-au că la Bucureşti, la partid, proptelele sunt mult mai mari. Costel e deja o speranţă în politică şi partidul nu-şi sacrifică aşa uşor oamenii de valoare.
Omul mai are o singură problemă. Trebuie să-şi recupereze milionul de euro pe care l-a cheltuit deja cu partidul şi cu campania şi, evident, să devină cu adevărat ceea ce ştie el că merită. Miliardar. Deci la guvern. Sunt zeci de funcţii care-l aşteaptă. Cu încă 200 de mii de euro ajunge secretar de stat. Costel Iancu cel adevărat a avut ghinion. Costelul nostru nu. Primul tun are deja ghiuleaua pe ţeavă. Baftă, Costel.
