Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Nici nu s-a uscat bine cerneala pe protocolul dintre PD-L şi PSD pentru guvernarea României, că acesta şi a fost încălcat. Povestea e incredibil de simplă, deşi doar pofta noastră de scenarii şi de senzaţional o face să pară obscură. Un ministru PSD numeşte un om într-o funcţie importantă fără acordul partidului, aşa cum prevăd regulile lor interne. Partidul reacţionează, firesc, şi-i retrage sprijinul politic, ceea ce, conform înţelegerii scrise dintre PSD şi partenerul de coaliţie, PD-L, duce automat la obligaţia premierului de a-l demite.
Dincolo de toate speculaţiile ulterioare, acestea sunt fapte dincolo de orice interpretare. De-aici încolo încep întrebările grele şi răspunsurile şi mai grele, pentru că s-a-ntâmplat ceva ce iese din logica lucrurilor. Premierul a semnat numirea personajului cu pricina, Virgil Ardelean, deşi obligaţia sa, aşa prevede protocolul semnat de comun acord, era să aştepte confirmarea partidului, în speţă a liderului său, Mircea Geoană.
Prima întrebare: De ce s-a grăbit domnul Boc să-l numească pe Ardelean, ştiind ce consecinţe va avea acest lucru în relaţiile abia înfiripate dintre cele două partide guvernamentale? Mai mult, Mircea Geoană susţine, iar Emil Boc nu infirmă, deci confirmă, că a ţinut chiar Monitorul Oficial deschis până târziu în noapte pentru a publica decizia cu pricina, deşi nimic nu justifica o asemenea urgenţă.
Credeţi că Geoană minte? Eu nu, pentru simplul motiv că ceea ce acuză el e un fapt care poate fi confirmat sau infirmat în mod oficial. Vorbim de înregistrarea unui act la o instituţie publică.
Mă interesează prea puţin, spre deloc, ceea ce se întâmplă în PSD, cum s-au împărţit taberele pro şi contra lui Gabriel Oprea, pentru că asta nu are de a face cu esenţa scandalului. Ea constă în răspunsul la întrebarea de mai sus şi anume, de ce premierul a încălcat protocolul alianţei guvernamentale punându-şi propria funcţie în discuţie.
Din inconştienţă? Dacă ar fi vorba de asta, ar fi revenit imediat şi şi-ar fi reparat eroarea. Deci, exclus. Rămâne răspunsul de bun simţ care sună cam aşa: Domnul Emil Boc a făcut ce-a făcut pentru că şi-a dorit numirea lui Virgil Ardelean în fruntea DGIPI, serviciul de informaţie a ministerului de Interne, cu orice preţ, chiar cu riscul de a crea o criză majoră în coaliţia pe care şi el o conduce şi graţie căreia a ajuns premierul României.
La ora la care scriu aceste rânduri, deci la circa cinci zile de la declanşarea scandalului, domnul Boc nu a luat nici o decizie care să repare lucrurile. Gabriel Oprea e în continuare ministru, deşi partidul care l-a propus i-a retras sprijinul şi, repet, domnul Boc e obligat să-l demită.
Deci ne întoarcem, pentru ca la asta ne forţează logica evenimentelor, la adevărata miză a acestui scandal: Virgil Ardelean şi funcţia pe care şi acesta, ca şi Gabriel Oprea, o ocupă în continuare, cea de şef al serviciului secret al ministerului de Interne.
Nu voi specula pe marginea relaţiilor presupuse dintre Traian Băsescu şi Virgil Ardelean sau pe posibilul interes al preşedintelui de a-l avea pe acesta, din nou, în fruntea instituţiei cu pricina. Ceea ce contează în primul rând e ceea ce semnifică pentru actuala coaliţie guvernamantală şi, implicit pentru noi, cei guvernaţi de ea, interesul imens pe care-l manifestă cele două partide faţă de această instituţie, DGIPI.
Ei bine, DGIPI e, pentru cei care nu ştiu şi e normal să nu ştie pentru că vorbim de un serviciu secret, deci DGIPI e instituţia care adună informaţii despre poliţişti, din zona afacerilor, a criminalităţii şi a crimei organizate.
Numai că ceea ce contează şi mai mult e că în toată această activitate, DGIPI, ajunge inevitabil şi la clasa politică. Şi o face de 18 ani, din care jumătate, adică 9 ani, serviciul a fost condus de cine altul decât chiar personajul în discuţie, Virgil Ardelean. Căruia i se mai spune şi Vulpea.
Vi se pare suficient de clar unde bate tot acest scandal? Mie da. DGIPI e instituţia cu ajutorul căreia fie PSD, fie PD-L şi Traian Băsescu speră să controleze mare parte din clasa politică. Deci nu guvernarea ţării e prioritatea actualei coaliţii, ci controlul informaţiilor cu care îşi pot da în cap, oricând, unul celuilalt. Iar acest lucru a şi început. Succes.
