Theodor Stolojan a fost plimbat de mânuţă de-a lungul şi de-a latul judeţului fiind prezentat drept salvatorul naţiei, în condiţiile în care acesta arăta ca un exponat fugit de la Muzeul Figurilor de Ceară.
În comparaţie cu mulgătorul de vaci roşu în obraji şi cu un Gheorghe Flutur energic din cale-afară, domnul Stolojan părea un om care este e lista de aşteptare a Casei de Asigurări de Sănătate pentru o operaţie de maxilare în străinătate.
Din pricina lui „dragă Stolo”, dragii de pedelişti din stolul care a survolat judeţul în campaniile electorale din acest an, presărând în capetele poporenilor petale de speranţă şi de împliniri măreţe, au avut numai de pierdut. Paradoxal, aceştia au câştigat, dar de fapt au pierdut. Au câştigat alegerile datorită, în primul rând, lui Gheorghe Flutur, şi le-au pierdut din cauza lui Theodor Stolojan, dar şi a lui Gheorghe Flutur.
Domnul Flutur se face vinovat de faptul că a mers cu domnul Stolojan până în pânzele albe, în loc să-l lase pe acesta pe marginea drumului pentru a aştepta venirea vreunui pictor naiv care să-i pună chipul pe pânză, să o multiplice şi să o vândă la piaţă alături de storuri de geam şi de tablouri cu căprioara care bea apă rece din izvor.
Gheorghe Flutur n-a avut ochi să vadă că Theodor Stolojan este mort de mult din punct de vedere politic şi că acesta era ţinut în viaţă artificial la aparatele în care erau injectate procentele umflate cu pompa din sondajele de opinie. Gheorghe Flutur n-a avut tupeul de a se băga în faţa unui Theodor Stolojan cu o imagine mai falsă decât sânii nu ştiu cărei experte în play-back, în condiţiile în care avea tot dreptul să facă acest lucru.
PD-L Suceava a obţinut scoruri excelente la alegerile locale şi generale din 2008 şi, totuşi, nu a primit nici un post de ministru şi nici o funcţie de secretar de stat (deocamdată) sau altceva, acolo. Dacă PD-L Suceava nu ar fi câştigat alegerile din judeţul nostru, PSD-ul n-ar fi fost doar câştigătorul moral al scrutinului de la sfârşitul lunii noiembrie, ci şi câştigătorul de jure al acestora, iar Emil Boc n-ar mai fi fost astăzi prim-ministru şi poate că PD-L-ul n-ar fi ajuns nici măcar la guvernare.
Totuşi, dacă este s-o luăm pe partea morală a politicii, atâta cât există ea, Traian Băsescu şi Emil Boc sunt acoperiţi fiindcă i-au dat lui „dragă Stolo” guvernarea pe mână. Însă acesta, fiind mână moartă în politică, a scăpat-o.