Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Consiliul Naţional al Audiovizualului a decis, în şedinţa de marţi, 18 noiembrie 2008, amendarea postului TV B1 cu 2500 lei pentru emisiunea din 10 noiembrie 2008, dedicată unui dialog cu Traian Băsescu.
Desigur, înainte de toate, decizia sancţionează un fel straniu de a face gazetărie în România lui 2008.
Dovedind o crasă incompetenţă, dar şi o strălucită slugărnicie faţă de Cotroceni, moderatorul Radu Moraru nu numai că nu i-a cerut lui Traian Băsescu probe în sprijinul afirmaţiilor sale senzaţionaliste, dar, mai mult, s-a situat pe poziţiile unui fan al preşedintelui şi ale unui duşman al duşmanilor politici ai acestuia.
Surprinzător de curajoasă, decizia CNA atrage atenţia asupra unui fenomen grav în presa noastră hipermogulizată: tendenţiozitatea fără limite a unor moderatori în dialogurile cu politicienii.
De asemenea, decizia CNA avertizează şi asupra unui alt fenomen straşnic întruchipat de Radu Moraru:
OTV-izarea talk-showului politic.
Titlul sub care a fost prezentată emisiunea, comentariile bombastice ale moderatorului ţin de un senzaţionalism ieftin, concretizat pe scară industrială în celebrul caz Elodia.
Semnificaţiile deciziei CNA nu se opresc însă aici.
Comunicatul justifică sancţionarea prin faptul că moderatorul nu i-a cerut probe lui Traian Băsescu în sprijinul acuzaţiilor sale aduse unor politicieni.
Fireşte, Radu Moraru a procedat astfel din motive ţinând de slugărnicia sa funciară.
Din ianuarie 2005, de când Curtea Constituţională i-a dat domnului preşedinte dreptul la opinie, Traian Băsescu a apărut de zeci de ori pe posturile TV pentru a lansa acuzaţii, multe dintre ele cu iz de calomnie.
A fost, de altfel, arma politică majoră a domnului preşedinte.
Ei i se datorează impactul mediatic al apariţiilor sale la TV şi, în mare parte, capitalul electoral de excepţie.
Poate că şi alţi politicieni ar fi fost în stare să se dedea la afirmaţii fără acoperire, întemeiate doar pe teza: Credeţi-mă pe cuvânt. Ştiu eu ce ştiu!
Dacă ar fi vrut să procedeze precum Traian Băsescu, ei ar fi fost rapid puşi la punct de către moderatori, care le-ar fi atras atenţia că n-au dovezi.
Cu Traian Băsescu nu s-a petrecut aşa ceva timp de patru ani.
Şi nu doar pentru că mulţi moderatori au fost slugarnici faţă de domnia sa, ci pentru că alţii, independenţi, au considerat că şeful statului are dreptul să spună orice fără să aducă dovezi.
Decizia CNA are însă şi acest efect extraordinar:
Atrage atenţia că nici şeful statului nu poate acuza fără să prezinte probe.
Vor înţelege moderatorii această semnificaţie crucială a deciziei CNA?!
