Google
 
vineri, 8 aug 2008 - Anul XIII, nr. 185 (3866)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,6519 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta3,9743 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe Google+ Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |  Trimite pe Yahoo MessengerMessenger |   ø imagini |   ø fişiere video
Cristian GHINEA

Cristian GHINEA


Cine aduce politica la olimpiadă?

de
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)

Olimpiada de la Beijing readuce în prim-plan un gen specific de realism politic, să-i spunem realismul olimpic. Realismul olimpic cere liderilor lumii, ONG-urilor, dizidenţilor, protestatarilor să se abţină de la manifestări politice pe perioada jocurilor olimpice. „Nu e momentul pentru politică”, spune sloganul şi la el a aderat acum câteva zile şi preferatul meu printre liderii politici recenţi, Tony Blair.

Doar că realismul olimpic vrea să interzică politica dintr-o singură direcţie, acea politică ce nu convine regimului dictatorial al Chinei. Această logică ignoră simplul fapt că jocurile olimpice sunt folosite de regimul chinez într-un scop eminamente politic: regimul vrea să demonstreze forţa şi grandoarea noii Chine.

Din imaginea oficială lipsesc represiunea din Tibet, lipsa de libertăţi politice, poluarea, salariile de mizerie pe care se bazează creşterea economică, în general orice abatere de la linia oficială stabilită de Partidul Comunist.

Iar când aceste probleme sunt puse pe tapet, realismul olimpic strâmbă din nas, sunt de prost augur, nu trebuie să-i supărăm pe prietenii noştri chinezi.

Jocurile olimpice reprezintă un moment frumos. Pe lângă declaraţiile de bune intenţii înseamnă şi un uriaş eveniment public, devenit unul global. Orice eveniment public aduce în prim-plan manifestări opuse, voci contrare.

Dar regimurile dictatoriale au avut mereu o problemă cu această latură a olimpiadei. Ele ar dori să beneficieze de propagandă, nu şi de riscurile expunerii la un eveniment public.

Comuniştii chinezi nu inventează nimic nou. În 1936, Hitler a folosit jocurile olimpice pentru a arăta lumii forţa noii Germanii naziste. A fost un spectacol grandios, perfect organizat. Evreii au fost evacuaţi din oraş, iar la rugămintea organizatorilor naziştii au şters lozincile antisemite de pe zidurile clădirilor. Chiar şi traseul flăcării olimpice a apărut în 1936, ca o genială găselniţă publicitară a ministrului nazist al propagandei, Goebbels. Olimpiada de la Berlin a fost un succes răsunător. Peste numai trei ani, organizatorii jocurilor păcii aveau să declanşeze al doilea război mondial.

În 1968 regimul dictatorial din Mexic a masacrat 200 de protestatari care ar fi stricat imaginea olimpiadei din Mexico City.

Când dictatorii folosesc olimpiada pentru a vinde o imagine propagandistică, ei fac în primul rând politică. A cere opozanţilor să nu facă politică tocmai când au o bună platformă pentru a transmite mesajele lor înseamnă să le iei unul dintre puţinele avantaje într-o luptă cu totul inegală. Dictaturile au această problemă, nu lasă mesajele contrare să se manifeste, astfel încât acestea vor găsi un debuşeu cu prilejul olimpiadei.

Democraţiile nu suferă de acest mimat apolitism olimpic. Nimeni nu se îngrijorează că autorităţile britanice ar putea reduce opozanţii la tăcere în 2012, la următoarele jocuri.

Marea Britanie, ca orice democraţie sănătoasă, dezbate până la exasperare problemele proprii. Presa critică permanent guvernul, opoziţia se manifestă zilnic şi zgomotos, ONG-urile îl pot face criminal pe prim-ministru de dimineaţă până seară în corturile de lângă Westminster Abbey.

Democraţiile nu au nevoie de olimpiadă pentru a vinde o imagine şi pentru a găsi prilejuri de opoziţie. Aceasta este problema dictaturilor. Iar dacă dictatorii vor să se lege la cap organizând olimpiade, atunci nu au decât să suporte şi riscul ca cineva să le strice jucăria. Savuraţi cu plăcere jocurile olimpice! Şi politica aferentă.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Cine aduce politica la olimpiadă?.
 Vizualizări articol: 734 | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 5.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 5.0 din 1 vot
Cine aduce politica la olimpiadă?5.051

Iulius Mall Suceava
AnnaCori
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



Alte editoriale semnate de:
Tiberiu AVRAM
Tiberiu AVRAM
Sandrinio NEAGU
Sandrinio NEAGU
Adrian BOTEZATU
Adrian BOTEZATU
Sorin AVRAM
Sorin AVRAM
Lucian AVRAMESCU
Lucian AVRAMESCU
Ion CRISTOIU
Ion CRISTOIU
Adrian CIOROIANU
Adrian CIOROIANU
Cristian GHINEA
Cristian GHINEA
Alina MUNGIU-PIPPIDI
Alina MUNGIU-PIPPIDI
Robert TURCESCU
Robert TURCESCU
Ioan T. MORAR
Ioan T. MORAR
Dan APOSTOL
Dan APOSTOL
Angela FURTUNĂ
Angela FURTUNĂ
Mircea VASILESCU
Mircea VASILESCU
Alex Leo ŞERBAN
Alex Leo ŞERBAN
Pavel LUCESCU
Pavel LUCESCU
Ion DRĂGUŞANUL
Ion DRĂGUŞANUL

 

 

 

Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Elia Studio - Salon de infrumusetare
Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei