Lucian AVRAMESCU

Un tânăr dintr-un sat sucevean îşi inspectează resemnat casa. Clădirea, relativ nouă, avea şase camere. Aici, povesteşte el reporteriţei, aveam biblioteca. În partea aceasta era bucătăria. Din mâl extrage un colţ de dulap. Îl întoarce pe o faţă şi pe cealaltă, apoi îl restituie mâlului. Unde aţi stat până acum, mai întreabă fata cu microfon. În pădure. Am improvizat un adăpost sub un stejar. Acolo am stat cu copiii. Când năvăleau tătarii şi jefuiau sate izolate, moldovenii se retrăgeau în păduri. Pădurile i-au protejat uneori şi de turci. Iată, în 2008, oamenii s-au suit pe dealuri şi tot pădurea le-a oferit adăpost.

Acum se inventariază morţii, răniţii, hectarele inundate, casele distruse. Au fost afectate, spune un oficial aplecat pe o foaie de hârtie, 2752 de locuinţe. Tot el mai aduce precizarea că numărul evacuaţilor, cei mai mulţi din luncile Siretului şi Prutului, a urcat la 15.000. Acum sunt adunate vitele moarte. Locuitorii trec prin obligaţia unor vaccinuri care să îi ferească de molime. De molima viiturilor nu i-a ferit nici un vaccin. Vorbele de încurajare ale oficialilor de la Bucureşti nu le-au ţinut şi nu le ţin nici ele de cald. Un localnic i-a reproşat furios preşedintelui ţării, venit în cizme la faţa locului, că a găsit cel mai neinspirat moment să râdă. Şeful statului i-a replicat, în stilu-i cunoscut, numindu-l „bolşevic”. Bolşevic, nebolşevic, un om năpăstuit de mânia lui Dumnezeu.

Când scriu aceste rânduri, preşedintele României este în drum spre Roma. Am primit un telefon de la Tatiana Covor, corespondenta A.M.Press în cetatea eternă. Îmi puteţi sugera, zice ea, o întrebare pe care să o adresez preşedintelui? M-am gândit că ar putea să îl întrebe pe Berlusconi, de exemplu, ce reţetă a descoperit pentru a deosebi ţiganii români de ţiganii unguri. Cum deosebeşte rasele umane între ele? Sunt etnici români bruneţi, sunt etnici ţigani din ţara noastră blonzi-blonzi. Poate că ar fi interesant de ştiut cum comentează preşedintele nostru scoaterea trupelor militare italiene pe străzi, în mod predilect în zonele în care se află taberele cu imigranţi din ţara noastră. E o situaţie fără precedent, cel puţin în Europa. A fost declanşat războiul în Peninsulă şi noi nu ştim nimic? Am lăsat-o pe Tatiana Covor să îşi gândească singură întrebarea şi, în absenţa unui răspuns, să îl găsească singură. Drama de la Râm cu imigranţii a căpătat nuanţe de-a dreptul sinistre.

Sutele de mii de români – unii vorbesc de milioane – care au muncit şi mai muncesc în Italia au salvat, spun economiştii, această ţară într-un moment de criză economică. Forţa de muncă ieftină, calificată, serioasă, disciplinată, venită din România a asigurat o gură sănătoasă de ozon economiei italiene. Din toată această trudă n-a rămas însă nimic. A rămas numele Mailat al unui nemernic. El a reuşit să-şi împrumute numele unei naţii întregi. Suntem percepuţi ca un popor de mailaţi. Italienii, mulţi dintre ei, aşa ne văd.

Ce ştiţi despre România?, e întrebată o bătrânică într-un orăşel italian. Ştiu că e ţara de unde vin ţiganii, răspunde ea imediat. Aţi auzit de Brâncuşi, de războiul daco-roman, de înrudirea noastră de sânge şi de limbă? Bătrâna pleacă plictisită făcând un gest de lehamite.

Va fi Traian Băsescu astăzi mesagerul abil al românilor persecutaţi – la modul fascist, comentează unii – în Italia? Nu ştiu. Aştept ştirile de diseară. Cititorul acestor rânduri va şti însă mai mult decât mine în momentul în care, eventual, le va parcurge. Va şti însă tot ce s-a discutat la Roma? Bifează Traian Băsescu o vizită electorală în această ţară sau este sincer îngrijorat de tragedia conaţionalilor lui, unică în felul ei în lumea modernă a Uniunii Europene?

Inundaţiile din Moldova au lăsat în urmă uriaşe pagube, dar şi morţi. Tăvălugul xenofob din Italia a dus la arderea de vii a unor copii români nevinovaţi. Dacă aici apele au început să se retragă, chemate în albiile lor de Dumnezeu, în Italia s-a mai făcut un pas agresiv şi sfidător înainte: scoaterea armatei pe străzi.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Mâlul italian.

Comentarii