Google
 
luni, 12 nov 2007 - Anul XII, nr. 268 (3641)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,665 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,0855 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe Google+ Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |  Trimite pe Yahoo MessengerMessenger |   ø imagini |   ø fişiere video
Alina MUNGIU-PIPPIDI

Alina MUNGIU-PIPPIDI


Ţiganiada noastră europeană

de
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)

Am trăit un an în Italia, în 2002, primul an al marii invazii româneşti. Consulatul din Bucureşti era luat cu asalt, iar în Florenţa bisericile catolice ofereau o dată pe săptămână spaţiu imigranţilor săraci din România şi Albania ca să aibă unde să se roage. În centrul oraşului o ţigăncuşă de a noastră circula printre maşini cu mâna întinsă, cerşind sub genericul „Poverina de la Romania”. Eu făceam haz, dar bărbatul meu, nepot al lui Nicolae Iorga, turba de furie şi când îi dădea ceva îi amintea să nu mai spună că e din România. Făceam bancuri că ar fi putut spune că e din Ungaria. În autobuzul care urca de la gară la mine la universitate se instalase o ceată de aurolaci, condusă ferm de copiii noştri, dar care conţinea şi copii asiatici. Limba lor comună era româna de gang şi stilul lor de cerşit era foarte agresiv. Făcusem prozeliţi. În Gara de Nord pe vremea aceea nu mai găseai aproape deloc specia, intrarea fiind ferm închisă şi poliţia patrulând agresiv. I-am exportat pe toţi delicvenţii noştri.

În statistici şi rapoarte, migranţii din România sunt un succes. Din cauză că sunt plecaţi nu avem şomaj acasă. Banii pe care îi trimit umflă creşterea noastră economică, pentru că rudele lor rămase acasă devalizează magazinele de electrocasnice. Îşi fac WC la casa de la ţară, bravo lor, că statul nu va avea bani încă o sută de ani să facă veceuri tuturor. În Europa occidentală muncesc în slujbe pe care alţii nu le vor, şi aduc mobilitate şi creştere economică. Când vin în vacanţe aduc cu ei alte pretenţii faţă de comportamentul vameşilor şi primarului din sat, aduc o exigenţă nouă, transferă experienţa unei civilizaţii. Tabloul în mare e perfect. Dar când te uiţi mai îndeaproape, o categorie enormă de oameni foarte săraci pleacă în Italia, unde nu găsesc mare lucru de făcut. Rămân pe stradă.

Şi chiar din cei care au plecat numai ca să plece, mulţi nu au ajuns prea bine. Am remarcat odată vânătăile unei chelneriţe în Italia. Din rebeliune faţă de tatăl ei poliţist, se măritase cu un italian şi ajunsese chelneriţă la un restaurant de sat. După tejghea, îşi petrecea viaţa uitându-se la telenovelele de pe RAI. Bărbatul ei nu câştiga destul şi nici nu o trata bine.

Am dat peste o altă fată fără facultate şi de numai 24 de ani. La început a fost „badanta”, a stat cu o bătrână, dar nu i-a plăcut. Italia e plină de femei din Moldova şi România care vin la îngrijit copii şi bătrâne, pentru masă, casă şi în jur de 500 de euro pe lună. Nu le place. Românii nu au vocaţia îngrijirii. Ziarele din Italia sunt pline de poveşti despre bătrâni neglijaţi sau abuzaţi de îngrijitori români şi moldoveni, şi asta de ani de zile. Geanina trăieşte ca un italian şi lucrează într-un bar, el i-a găsit locul. „Am serviciul meu, îmi plătesc chiria, cumpărăturile care le am şi, la urmă, nu mai rămân cu mai nimica. Reuşesc să trimit puţin acasă. Pentru că iau un salariu de 1200 euro - 520 plătesc chiria, pe un apartament mic, că stau singură, 50 euro plătesc lumina, 50 euro plătesc pe gaz”. Fetiţa a lăsat-o acasă, la părinţi. „Ce să fac cu ea aici? Să o dau la azil?”

Nici una dintre aceste persoanele cu care am vorbit prin Italia nu poate spune clar unde e mai bine. „Nici nu mai ştim cum era acasă”. „Ne-am obişnuit aici”. O duc greu, dar cred că pentru copiii lor va fi mai bine. „Diferenţa este că dacă nu rămâi cu nimic, în schimb îţi permiţi să-i acorzi la un copil ceea ce cere, ce are nevoie”, mi-a spus o mamă singură, din Florenţa. Iar doi bărbaţi care lucrează la Roma, în construcţii, povesteau: „Depinde la ce munceşti. Dacă munceşti la români, e greu tare; dacă munceşti la italian, se munceşte mai puţin. La patronul român e foarte greu. Îi programul  lung, te plăteşte puţin şi nu-ţi convine. Ziua de muncă acolo se plăteşte la meseriaşi la 70, 80 euro pe zi. Şi pe mine mă plăteşte cu 45 de euro. Îs foarte mulţi români acolo.”

Am vorbit cu câţiva din ei. Când vin în România, nu îi interesează să pună banii în altceva decât în casă. Să construiască o afacere pentru viitor? Trebuie să te pricepi, şi apoi ”Nu trăim 250 - 300 de ani şi nu iau nimic după mine”. În satele lor de acasă sunt plecaţi aproape jumătate din săteni. Toţi bagă banii în case „de parcă au ceva de demonstrat”. Casele au cinsprezece camere şi gresie, dar nu au canalizare, nici apă, arareori gaz. “În luna august, pe aici, pe la noi nu vezi Dacie. Numai BMW-uri si Passat-uri”, au povestit sătenii studenţilor mei. În case stau bunicii cu nepoţii. Uneori nu stă nimeni, stau doar migranţii, vara, când se întorc.

În fond, acest model de viaţă de pe azi pe mâine, în care nu economiseşti, nu investeşti, doar consumi şi trăieşti ne e foarte familiar. Asta e România rurală, România de supravieţuire, extinsă între timp la scară europeană. Prima noastră contribuţie la Europa unită e cultura de supravieţuire. Şi, cum suntem mai săraci decât erau portughezii, şi mai mulţi decât erau grecii, Europa va trebui să se obişnuiască cu noi. Şi noi va trebui să ne obişnuim cu ideea că, atâta vreme cât nu vom reuşi prin solidaritate socială şi bună guvernare acasă să facem mai rentabil pentru orice român să trăiască aici, decât să doarmă în cort pe un maidan de gunoaie la Roma, vom rămâne mulţi ani de acum înainte ţiganii Europei.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Ţiganiada noastră europeană.
 Vizualizări articol: 1050 | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 0.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Ţiganiada noastră europeană0.05

Iulius Mall Suceava
AnnaCori
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



Alte editoriale semnate de:
Tiberiu AVRAM
Tiberiu AVRAM
Sandrinio NEAGU
Sandrinio NEAGU
Adrian BOTEZATU
Adrian BOTEZATU
Sorin AVRAM
Sorin AVRAM
Lucian AVRAMESCU
Lucian AVRAMESCU
Ion CRISTOIU
Ion CRISTOIU
Adrian CIOROIANU
Adrian CIOROIANU
Cristian GHINEA
Cristian GHINEA
Alina MUNGIU-PIPPIDI
Alina MUNGIU-PIPPIDI
Robert TURCESCU
Robert TURCESCU
Ioan T. MORAR
Ioan T. MORAR
Dan APOSTOL
Dan APOSTOL
Angela FURTUNĂ
Angela FURTUNĂ
Mircea VASILESCU
Mircea VASILESCU
Alex Leo ŞERBAN
Alex Leo ŞERBAN
Pavel LUCESCU
Pavel LUCESCU
Ion DRĂGUŞANUL
Ion DRĂGUŞANUL

 

 

 

Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Elia Studio - Salon de infrumusetare
Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei