Sofia Vicoveanca, carieră în filme alături de mari actori

Cea de-a 40-a ediţie a Festivalului „Toamnă la Voroneţ”, ediţie care a cuprins o retrospectivă de diaporamă premiată de-a lungul acestui festival, filme de ieri şi de azi, vernisaje de artă fotografică, lansări de carte, concerte de muzică folk, a avut-o printre invitaţii speciali pe îndrăgita solistă de muzică populară Sofia Vicoveanca. Cu toate că a încântat audienţa şi cu două melodii populare, domnia sa a participat la festival în calitate de actor, la această ediţie fiind prezentat filmul „Ochi de urs” al regizorului Stere Gulea, în care Sofia Vicoveanca s-a remarcat în rolul nanei Floarea.

A jucat roluri în filme împreună cu cei mai mari actori ai ţării

Sofia Vicoveanca a făcut cunoscută zona Bucovinei prin cântecele sale încărcate de emoţii şi stări ale ţăranului bucovinean, dar pe lângă cei peste 60 de ani de carieră muzicală, artista a reuşit să adune lângă ea şi pe iubitorii de film. Nu a avut multe roluri de cinema, dar toate sunt memorabile. A lucrat numai cu regizori români importanți, Gheorghe Vitanidis, Mircea Daneliuc, Ioan Cărmăzan, Stere Gulea, şi în filme cu o distribuţie din care nu au lipsit numele mari ale scenei româneşti.

Debutul în cinematografie a avut loc în anul 1973, la 32 de ani, când a jucat rolul solistei din filmul „Ciprian Porumbescu”, un film biografic, în două părți, regizat de Gheorghe Vitanidis şi care a avut în distribuţie actori foarte cunoscuţi, printre care se numără Vlad Rădescu, Tamara Creţulescu, Emanoil Petruţ, Sebastian Papaiani, Dina Cocea, Toma Caragiu, Amza Pellea, Ion Besoiu, Iurie Darie. După „Dimitrie Cantemir”, un film istoric din 1973, regizat de Gheorghe Vitanidis, în care Sofia Vicoveanca a avut colegi de platoul de filmare pe actorii Iurie Darie, Alexandru Repan, Amza Pellea, Ilarion Ciobanu, Victor Rebengiuc, Ion Besoiu, Stela Popescu, Ernest Maftei, Liviu Ciulei, Ion Popescu-Gopo, Dina Cocea, a urmat filmul în care s-a remarcat cu adevărat marea cântăreaţă din Bucovina, „Orașul văzut de sus”. În acest lungmetraj regizat de Lucian Bratu în 1975, Sofia Vicoveanca joacă rolul unei muncitoare în port, mai precis al unei „buldozeriţe”. În această peliculă, Nastasia, şefa de echipă de pe şantier, care lucrează și pe buldozer, i-a avut ca parteneri pe Margareta Pogonat, George Constantin şi Ilarion Ciobanu.

„De fiecare film mă leagă tot felul de poveşti. Nu știam să conduc o maşină, dar să conduc un buldozer cu lamă, nici atât. Dar băieții de pe şantier îmi spuneau: doamna Sofia, ţine de lamă, să nu o urci, dar nici să o dai pe jos. Ţine drept! Iar eu făceam ce îmi spuneau ei şi totul a mers bine”, ne-a spus Sofia Vicoveanca.

„Urgia”, un film din 1977 regizat de Andrei Blaier, Iosif Demian, „Cântarea României” şi „Vânătoarea de vulpi”, un film regizat de Mircea Daneliuc în 1980, în care Sofia Vicoveanca (Nevasta lui Pătru) a fost alături pe platoul de filmare de Mircea Diaconu, Mitică Popescu, Valeria Seciu, Gheorghe Cozorici, au fost producţiile care au pregătit terenul pentru rolul nana Floarea, mama lui Culi din filmul „Ochi de urs”.

Prin chipul operatorului era verificată calitatea filmărilor

„Ochi de urs” este un film regizat de Stere Gulea după un scenariu adaptat după nuvela omonimă a lui Mihail Sadoveanu, rolurile principale fiind interpretate de Dragoș Pâslaru, Sofia Vicoveanca, soprana Daniela Vlădescu, Iosif Stoian, Dorina Lazăr și Maria Pătrașcu.

Sofia Vicoveanca a fost distribuită în acest film după ce regizorul Stere Gulea a văzut-o în mai multe spectacole şi a rămas impresionat de personalitatea ei, considerând-o foarte apropiată de personajele imaginate de Mihail Sadoveanu. După câteva probe, i s-a oferit rolul secundar feminin din film (mama lui Culi), cântăreaţa dovedind pe tot parcursul filmărilor că este „de o ţinută şi de un profesionalism impecabile”. Rolul principal, soţia lui Culi, a revenit sopranei Daniela Vlădescu.

„Sunt aproape 40 de ani de când s-a filmat <Ochi de urs> şi am retrăit momentele, emoţiile din acea perioadă. Vreau să mulţumesc regizorului Stere Gulea pentru încredere. Fiind din lumea satului şi formată aici şi cunoscându-i pe o parte din actori, nu a fost foarte greu să interpretez rolul din acest film.

Cu Dragoş Pâslaru (Culi în film), care a părăsit lumea teatrului şi s-a călugărit, devenind ieromonah cu numele de părintele Valerian, am avut o relație foarte bună, chiar dacă în realitate diferenţa de vârstă între noi este de 10 ani, iar în film interpretam rolul mamei. Permanent aveam grijă la tot ceea ce fac pentru a fi în rolul mamei. Permanent urmăream chipul operatorului, pentru că el exprima dacă ceea ce am făcut era bine sau nu. Era o chestie pe care mi-am fixat-o şi dacă era încruntat, ceva nu a mers, dacă era un chip zâmbitor, ştiam că a fost totul bine. Dacă acum se fac filmări şi poţi verifica imediat ce ai filmat, pentru că există aparatură, atunci trebuia să duci rola la developat, să vezi cum a ieşit filmare. Aveam emoţii, dar totdeauna mă verificam prin ochii operatorului.

Şi acum am emoţii, am retrăit multe clipe de la filmări, chiar dacă eu am mai văzut filmul, dar acum, pe ecran mare şi emoţiile au fost mult mai mari.

Cu Stere Gulea m-am înțeles de la bun început, mă văzuse în <Vânătoare de vulpi> şi în <Oraşul văzut de sus>, mi-a dat scenariul, m-am pregătit foarte bine. Când porneam de la hotel la filmări tot timpul spuneam Doamne ajută ca nu cumva să strige regizorul la mine, să nu stric ziua actorilor”, ne-a mărturisit Sofia Vicoveanca.

Trimisă acasă să facă mămăligă

Chiar dacă „Ochi de urs” este un film profund spiritual,cu reuşite portretistice, psihologice, de atmosferă, care pătrunde în universul mitic, zilele petrecute în munţi la filmări îi aduc aminte Sofiei Vicoveanca şi de momente mai amuzante.

„Începuse deja criza de pâine, şi alimentele se dădeau pe cartelă. Într-o seară de iarnă, venind de la filmare din munți, am ajuns în oraş îmbrăcată așa cum ați văzut în film, în haine specifice femeii de la ţară, avem mai multe pentru că în film trebuia să fiu mai rotofeie. M-am dus la un magazin alimentar și m-am aşezat la rând să iau o bucată de pâine. Când am ajuns să cumpăr, vânzătoarea mi-a spus: <Du-te acasă şi fă-ţi mămăligă! De ce stai aici la rând?>”, ne-a spus doamna Sofia.

Teama de eşec în faţa regizorului

Sofia Vicoveanca a jucat alături de actori importanţi, pentru care nu exista frică de aparatul de filmat, erau oameni serioşi, interesaţi de ceea ce fac,  devotaţi meseriei, dar pentru care regizorul impunea respect, era ca învăţătorul pentru şcolari.

„Eu mă temeam ca nu cumva regizorul să spună: <Sofia, ce faci?> O singură dată mi s-a întâmplat la <Vânătoarea de vulpi>, cu Mircea Daneliuc regizor, partener fiind Mircea Diaconu. Când apărea Mircea la cadru, încremenea şi pasărea pe creangă. Filmările aveau loc la Râmnicu Vâlcea, aveam momente când trebuia să apar în cadru şi în rest eram liberă. Cei de la Comitetul Județean de Cultură au aflat că sunt acolo şi, pentru că duminica nu se filma, au spus să facem un spectacol. Am acceptat, nu trebuia să cer voie de la nimeni pentru că nu era nevoie de mine în acea zi. A doua zi, luni, trebuia să apar cu o covăţică, cu grăunțe, să dau mâncare la pasări. Şi apar, şi dacă aţi fost la filmări ştiţi că pe lângă personajul principal este o armată de lume cu lumini, cu sunet, cu tot felul de treburi. Şi cum intru în cadru strigă Mircea Daneliuc: <Unde ai fost Sofia ieri? De acum nu mai eşti nevasta lui Pătru, eşti Sofia Vicoveanca. Înapoi!>

Am încremenit, a aflat că am avut spectacol. Apoi am apărut mândră şi dădeam mâncare la păsări. A fost prima şi ultima dată când un regizor mi-a făcut observaţie”, a povestit Sofia Vicoveanca.

La sfârşitul proiecţiei filmului „Ochi de urs” de la Gura Humorului, Sofia Vicoveanca a fost răsplătită cu îndelungi aplauze şi după un recital din lirica proprie i-a încântat pe cei prezenți cu muzica bine cunoscută.  

Ultimul film în care a fost distribuită Sofia Vicoveanca este “Sarea în bucate”, o producţie 2001 a regizorului Radu Dumitru Penescu, dar o regăsim interpretând diverse roluri importante şi în câteva scurtmetraje printre care se numără „Omule, pomule”, „De dor de frumos pe lume”, „Lumini şi umbre”, „Povestea lemnului care cântă”, „Să învăţăm să cântăm româneşte”.