Ion Grigore, patriarhul cu ochi albaştri, a trecut în eternitate

Artistul plastic Ion Grigore, patriarhul cu ochi albaştri, care, la vernisajele expoziţiilor personale, le mulţumea tuturor celor care răspundeau invitaţiei „pentru osteneala de a fi acceptat ospeţia în ograda inimii” sale, a trecut în eternitate.

Pictorul, despre care criticul de artă Valentin Ciucă scria, în medalionul pe care i l-a dedicat în monumentala lucrare „Un secol de arte frumoase în Bucovina”, că este „dăruit cu har de creator, ca zugravii anonimi ai medievalităţii ştefaniene”, s-a retras tăcut la loc de veşnică odihnă.

Ion Grigore, care a văzut lumina zilei la Corni (judeţul Suceava), în primăvara anului 1940, şi-a păstrat până la final vorba molcomă de ţăran. 

„Mucalitul”, despre care cineva spunea că „devine cu totul alt om atunci când urcă pe schele pentru a picta un chip de înger sau de apostol”, nu şi-a schimbat firea nici în Capitală, iar cine-l cunoştea, şi-i trecea pragul atelierului din mansarda în care se auzea gânguritul hulubilor de sub streaşină, se scufunda din primul moment în adâncul albastru şi limpede al privirii sale.

Profesorul universitar care „a adoptat un comportament uman şi artistic în care firescul şi naturaleţea excludeau orice bănuială de cosmopolitism”, artistul care l-a păstrat permanent în suflet pe Dimitrie Loghin, dascălul său de desen de la Liceul „Ştefan cel Mare” din Suceava, a locuit toată viaţa, aşa cum observa Valentin Ciucă, „în spatele unei utopii”, utopia lui fiind satul tradiţional, căruia i-a făcut o cuvioasă plecăciune în întreaga sa operă, prezentând universul rural prin prisma unei autenticităţi netrucate de artificiile modernităţii.

Sunt convins că Ion Grigore (care, cu simplitate şi modestie, îşi limita discursul la vernisaje spunând doar că vorbele lui sunt „agăţate pe pereţi”) a plecat acum din „paradisul terestru” (care pentru el s-a circumscris ruralităţii nealterate) pentru a se bucura şi în lumea de dincolo de mireasma pomilor înfloriţi, de aroma fânului adunat în căpiţe şi de gânguritul hulubilor.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!