Anul Nou Pomicol

Sărbătorile cu întreaga lor gamă de datini şi obiceiuri legate de activităţile pomicole, extinse pe durata unui an calendaristic, se circumscriu calendarului popular pomicol.

Anul Nou Pomicol, cum aflăm de la etnograful Mihai Camilar, „îşi avea începutul în luna februarie, când seva pomilor fructiferi prindea să circule prin tulpini, dând primele semne de trezire la un nou ciclu vegetativ”.

Sărbătorile de la începutul anului pomicol

În prima parte a lunii februarie, calendarul popular pomicol înregistrează o concentrare de sărbători populare „presărate - aşa cum menţionează el în lucrarea „Calendarul popular bucovinean: punte peste veacurile misterului existenţei” (Editura Muşatinii, Suceava, 2012) - cu acte magice şi obiceiuri întemeiate pe străvechi ceremoniale de înnoire a timpului”.

Sărbătorile de la începutul anului pomicol sunt Ziua Omizilor (1 februarie - Sfântul Trifon, Triful sau Trif Nebunul), Ziua Ursului (2 februarie - Stretenia) şi Martinii de iarnă (1-3 februarie).

„În zonele pomicole ale Bucovinei - scrie Mihai Camilar - aceste sărbători erau ţinute cu mare pioşenie. Parte dintre acestea (Ziua Omizilor - Triful) se mai ţin şi astăzi prin satele noastre”.

Ziua Omizilor (Triful) şi Ziua Ursului (Stretenia)

Ziua Omizilor, în care se sfinţea apa cu care se stropeau pomii în cadrul unui ritual cu semnificaţii apotropaice, se sărbătorea pentru ca pomii să nu fie atacaţi de insecte.

Sfântul Trifon - Trif, care în calendarul popular este consemnat ca fiind patronul omizilor şi al gângăniilor dăunătoare, era sărbătorit pentru ca gângăniile să nu se înmulţească şi să nu distrugă culturile şi pomăturile, dar şi pentru ca oamenii să nu înnebunească (Trif Nebunul).

Ziua Ursului, sinonimă cu Stretenia, se asocia cu o serie de practici ancestrale, „ursului atribuindu-i-se un caracter divin în regenerarea naturii, drept care în această zi se oferea ofrandă ce consta în mari cantităţi de carne înşirată pe cărările din pădure”.

În Bucovina se credea că, dacă de Trif nu era zăpadă, iarna va mai dura, iar dacă în noaptea dinspre Stretenie era senin, se considera că în anul respectiv rodul câmpului va fi mai bun.

Martinii de iarnă

Martinii de iarnă, consemnaţi în calendarul popular între 1 şi 3 februarie, erau „divinităţi mitologice, patroni ai urşilor”, iar zilele se ţineau „pentru protejarea vitelor de furia sălbăticiunilor”. Cel mai puternic şi mai fioros dintre Martini era Martinul cel Mare, sărbătorit pe 2 februarie, zi numită în calendar Ziua Ursului.