La ceas aniversar...

Astăzi este ziua ta de naştere, zi aniversară, dar şi ziua unei noi performanţe, pentru ambele dorindu-ţi ani mulţi cu sănătate şi împliniri.

Tiberiu Cosovan, acest om deosebit de modest, dar şi apreciat jurnalist, este astăzi din nou la înălţime. De această dată, el a renunţat la arta cuvântului şi ne-a surprins cu o expoziţie de grafică mai puţin obişnuită nouă.

Cred că scrisul despre artişti şi arta lor i-au deschis gustul pentru orizontul artistic al linogravurii pe care s-a axat.

Într-o perioadă bântuită de atâţia politicieni, poeţi şi scriitori, gazetari şi artişti de duzină, ca să nu zic chiar improvizaţi, acest strălucit gazetar pe care Monitorul de Suceava îl găzduieşte permanent în paginile sale are darul de a ne restitui pe lângă cuvintele, informaţiile şi analizele artistice de clasă, şi axa interioară a sa, dedublându-se pasional în dialogul dintre cuvintele despre artele plastice şi arta plastică propriu-zisă.

Prima impresie pe care o ai privind cele 25 de lucrări ale lui Tiberiu Cosovan este că el are o bogăţie de sentimente şi o vibraţie a eului iscate şi prezente în contactul cu lumea, cu spectacolul artistic de azi, de ieri şi de mai de mult.

Imaginile din operele sale nu redau numai construcţii ori spaţii care produc amintiri. În ele vezi şi simţi oameni şi culturi legate de spaţiu şi de timpul ce trece prin noi.

El ne revelează muzica, împreună cu plasticul, din care sufletul lui Tiberiu Cosovan înclină spre ultima. Artistul, şi îl numesc aşa pentru că el deja a trecut proba de foc cu brio, înscriindu-se în familia artiştilor, m-a făcut să-i ating fiorul liniilor „linotype” în vârtejul timpului trecut, peste această minunată Cetate a Sucevei, cu amintiri prezente şi trecute, cu case vechi şi străzile ei cu legende, cu clădiri reprezentative şi peisaje pline de farmec.

Precum la Marcel Chirnoagă, Aurel Mărculescu şi Vida Gheza, lucrările lui Tibi Cosovan trăiesc în vreme, prezentându-se fiecare în extazul celeilalte. Sinceritatea de expunere a imaginilor, a liniilor controlat săpate estetic în suportul fiecărui exponat, dă farmecul poeziei tablourilor în alb-negru, ocolind ori ascunzând enigme, nelinişti, amintiri, mistere, aşa cum în grafica sa o mai făcea pentru această minunată urbe Romeo Calancea.

Sufletul lui Tiberiu Cosovan se dovedeşte ca o carte deschisă până la ultima filă, pentru cine ştie să citească în ea. Sunt imagini care înseamnă mult pentru privitorul care cunoaşte sau chiar pentru cel ce face cunoştinţă cu valurile vieţii sucevene, cu vocea ascunsă a lor.

Suceava, caligrafii, sentimente - Armonia liniilor şi a sufletului artistului - lucrări care ar trebui găzduite definitiv la Primăria municipiului Suceava şi în Muzeul Bucovinei.

Viorel Corodescu – COV,  grafician