„Rapsodia Bucovinei”, la Vatra Dornei

La Casa de Cultură „Platon Pardău” din municipiul Vatra Dornei s-a deschis, cu câteva zile în urmă, expoziţia de acuarelă cu genericul „Rapsodia Bucovinei”, realizată de artistul plastic Ioan Bodnar.

„Un mare colorist”

Expoziţia, care etalează un număr de 71 de lucrări (peisaje şi flori), a fost prezentată de directorul așezământului cultural dornean, Violeta Codorean, ca fiind o veritabilă „lecţie de patriotism”, o lecţie din partea unui cetăţean român care este etnic ucrainean.

Ion Bodnar, aşa cum a remarcat în continuare prof. Victoria Ostaficiuc, este „un mare colorist”, un artist care prin intermediul lucrărilor sale ne permite să pătrundem într-un „imperiu al frumuseţii”, oferindu-ne o expoziţie cu care vibrăm pentru că „ne reprezintă”, întrucât zugrăveşte crâmpeie din „ţinutul nostru cu coline domoale, clăi de fân şi căsuţe de lemn, cu lumina disipată pe ceruri înnourate şi pe frunzele copacilor”.

O expoziţie care creează „o ambianţă deosebită, nu numai tematic şi coloristic, ci şi prin tehnica acuarelei bine stăpânită”.

„Un peregrin printre anotimpurile anului şi ale omului”

Ioan Bodnar, a apreciat prof. Ion Cruceanu (cel care a ctitorit un „muzeu de gânduri”), este „un liric irecuperabil”, un artist care „are în spate o experienţă aparte”, „un pictor care dezmiardă lumina”, „un peregrin printre anotimpurile anului şi ale omului”.

Pictorul, aşa cum a spus artistul plastic dornean David Croitor (care în luna august a reprezentat Bucovina şi România în Danemarca), îşi exprimă pe deplin în lucrările sale sufletul slav. „Îmi place sufletul slav - a mărturisit el - îmi plac pictorii ruşi şi ucraineni pentru că au un albastru special pe care încă n-am reuşit să-l reproduc”. „Îmi plac - a continuat David Croitor - expoziţiile din octombrie, pentru că ne anunţă venirea toamnei şi, odată cu ea, începe să cadă peste noi poezia. Prin această expoziţie Ioan Bodnar vrea să ne spună că poezia a căzut peste noi”.

„Pictura este poezie fără cuvinte. Poezie tăcută”

Autorul lucrărilor (care pictează în tehnica acuarelei doar de doi ani, avându-l ca mentor pe Radu Bercea), care a spus că „acuarela e precum vorba, dacă ai aruncat-o nu mai poţi s-o întorci”, şi-a amintit cum, copil fiind, fascinat de culori, dar neavând creioane colorate, folosea petale de flori pe care le lipea pe desenele sale. Pictura - a încheiat el cu gândul la poezia toamnei invocată de David Croitor - este poezie fără cuvinte. Poezie tăcută”.

Închipuiţi-vă o rapsodie tăcută. O „rapsodie cromatică”, în care „cântă” culorile.