Expoziţie de pictură şi sculptură

În sala de lectură a Bibliotecii Municipale “Eugen Lovinescu” din Fălticeni a avut loc sâmbătă, 29 octombrie, vernisajul expoziţiei artistului plastic Nicu Pralea, un fălticenean care vine, în premieră, în faţa publicului cu propriile creaţii, creaţii de sculptură şi pictură.

Profesorul Constantin Bulboacă a spus că vernisajul expoziţiei de artă semnată Nicu Pralea este un eveniment deosebit în viaţa artistului şi în viaţa oraşului, precizând că atunci când este vorba de artă, când este vorba de creaţie, nu există bariere. Prin câteva desene şi sculpturi, Nicu Pralea a venit în faţa vizitatorilor cu elemente puţine, dar condensate, care să te pună să gândeşti, care să te oblige să creezi alături de ceea ce şi-a propus el să facă.

„Noi aici vom judeca opera unui om care trăieşte, care suferă, care creează”, a precizat profesorul Constantin Bulboacă, care a adăugat că „Nicu Pralea este un artist începător care poate ajunge şi artist plin pentru că sunt semnale că este un om talentat. Nu se rezumă la a reda fotografic ceea ce simte. Prin modul lui de a fi, cum simte el lumea redă ideea, mişcarea. Mie personal îmi place o lucrare pe care aş intitula-o coloana suferinţei, e ca o dezlănţuire a durerii, a speranţei în acelaşi timp, a faptului că omul totdeauna poate să acceadă la mai bine şi poate să depăşească toate greutăţile vieţii. Viaţa nu ar avea farmec dacă nu am avea şi aceste obstacole pe care Dumnezeu ni le dă în cale şi pe care noi trebuie să le depăşim în mod firesc, în mod natural, în mod omenesc”.

Joc de şah pe un trunchi de lemn

O altă lucrare care impresionează este un joc de şah, piesele fiind aşezate pe un suport dintr-un trunchi de lemn. Lucrarea este considerată o trinitate în care, nu întâmplător, Nicu Pralea a ales o masă bine gândită, „aproape brâncuşiană”, şi piesele de şah realizate tot de artist.

„Aici se merge dincolo de şah, dincolo de viaţa reală dacă vreţi, dincolo de ceea ce facem când jucăm şah”, a subliniat Constantin Bulboacă.

Prin lucrările cu tentă religioasă, Nicu Pralea a reuşit să realizeze o adevărată rugă în faţa suferinţei umane, poate şi datorată faptului că viaţa nu a fost prea blândă cu acesta.

Despre Nicu Pralea a vorbit şi pictorul Antonio Stanca. „Nicu este fascinat de lemn şi de tridimensional. Lemnul a fost ales şi de Hristos ca să moară. Nu s-a sacrificat pe o cruce de piatră. Este o trăire formidabilă, eu simt că este ca o catedrală sau ca o biserică. La Nicu trebuie să intri, să vezi, să simţi, să percepi şi să te încarci cu energie”, a spus pictorul Antonio Stanca.

O expoziţie ca o rugăciune

Coleg de breaslă cu Nicu Pralea, artistul platic Antonio Stanca a remarcat în prezentarea expoziţiei că lucrările expuse reprezintă artă foarte directă, cu un mesaj care se comunică foarte sincer, prin trăire şi care nu este sofisticat. Lucrările de pictură nu fac parte din arta intelectualizată, sunt lucrări pe care le percep majoritatea vizitatorilor.

„Expoziţia o văd ca pe o rugăciune. Avem bidemensionalul şi tridimensionalul. Sunt nişte căi de exprimare foarte diferite, dar esenţa este aceeaşi, artistul pune acelaşi suflet, lucrările sunt făcute cu aceleaşi mâni, de aceea aş vrea să vedem expoziţia şi cu sufletul nu numai cu ochii”, a subliniat artistul plastic Antonio Stanca, care a adăugat că „Avem nişte motive în pictura lui Nicu, avem mâinile, avem picioarele, vă daţi seama ce încărcătură semantică există aici. Văd o dualitate foarte interesantă care este esenţială pentru toţi. Dualitatea corp – suflet. La Nicu văd elementele umane, apoi văd o contradicţie sau un dialog abstract, cu accente cubiste. Vedem partea care trăieşte, mâinile, picioarele, duhul care este pus acolo de Dumnezeu, într-un dialog extraordinar. Lucrările expuse exprimă foarte mult, foarte rapid şi foarte pur, nealterat. Nicu este un artist chiar dacă nu are  studii de specialitate care a ajuns deja să dea prea plin”.

În cuvinte puţine, Nicu Pralea şi-a caracterizat expoziţia  în cuvintele: „Vedeţi, vă place, asta pot face. Când vrei poţi. Poate mai mult veţi vedea la următoarea expoziţie pe care doresc să o realizez în preajma sărbătorilor Pascale”.

Nicolae Pralea a fost condamnat la 18 ani de închisoare după ce, în martie 1995, un poliţist a murit şi alţi cinci au fost răniţi în timp ce încercau să dezamorseze bomba artizanală confecţionată de el, montată sub o maşină aflată în centrul oraşului Suceava.

În Penitenciarul de la Poarta Albă. pentru ca timpul să se scurgă mai repede, a început să sculpteze, din mâinile lui ieşind adevărate opere de artă, care au fost prezentate la mai multe expoziţii care au avut loc de-a lungul timpului.