În saloanele dedicate expoziţiilor temporare ale Muzeului de Istorie din municipiul Suceava s-a deschis, săptămâna trecută, expoziţia de pictură a artistului plastic Liviu Suhar.
O expoziţie „ca un compendiu”
Expoziţia „absolut generoasă”, cum a calificat-o la vernisaj directorul Muzeului Bucovinei, Constantin-Emil Ursu, îl readuce pe Liviu Suhar (care este bucovinean, cu obârşia în localitatea Iacobeni, dar care s-a împământenit de patru decenii la Iaşi) în locurile din care, aşa cum a mărturisit el, sufleteşte nu a plecat niciodată.
Liviu Suhar, care, „înzestrat cu darul profesiei - cum a remarcat criticul de artă Valentin Ciucă - a devenit un ieşean indispensabil”, cumulând calitatea de artist plastic cu cea de profesor universitar şi, timp de un deceniu, de decan al Facultăţii de Arte Plastice, Decorative şi Design, ne propune o expoziţie „ca un compendiu”, care sintetizează activitatea sa de creaţie.
Un compendiu din creaţia vastă a unui artist care, prin parcursul său biografic impresionant, este deopotrivă „pictor bucovinean, pictor român şi pictor de toată lumea”.
„Un veritabil homo faber”
Un pictor pe care criticul ne propune să ni-l imaginăm copil plecat din Bucovina în straie populare la studii la Liceul de Artă „Octav Băncilă” din Iaşi, apoi student la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj, artist şi profesor sau călător în numeroase peregrinări şi popasuri prin lume.
„Liviu Suhar - aşa cum scrie Valentin Ciucă în <Dicţionarul ilustrat al artelor frumoase din Moldova 1800 – 2010> - se defineşte ca un veritabil homo faber, înzestrat cu răbdarea de a medita îndelung, gestaţia laborioasă a fiecărei compoziţii fiind temeiul estetic şi moral pentru schiţele premergătoare transcrierii ideilor în limbajul plasticităţii picturii, al modelării unor forme racordate permanent figurării formelor şi sugestiilor umane”.
„O expoziţie regală”
Creionând portretul unui artist care este „în armonie cu sinele, un om al echilibrului şi al deschiderii”, Valentin Ciucă întrevede în „firea profundă” a lui Liviu Suhar „o genă germană”, care-l recomandă ca un creator „serios, riguros”, care înclină în definiţia artei caracterizată prin claritate (care corespunde spiritului francez) şi rigoare (specifică spiritului german) către cel de-al doilea element de definire.
Portret pe care criticul îl completează cu imaginea de atelier a pictorului, „cu halatul său special” , un şorţ „cum aveau maeştrii de altădată”, pe care se adună, în straturi, petele de culori.
Un artist caracterizat printr-o „expresivitate robustă”, în lucrările căruia formele se proiectează pe un fundal „care eliberează tensiunile emoţionale”.
„O expoziţie regală”, cum a concluzionat Valentin Ciucă, pentru care Liviu Suhar, „meşterul umbrelor”, salutat cu reverenţă, a fost declarat „majestate”.