“Dincolo, în oglindă” şi “Dialog cu umbra mea”, de Maria-Elena Cuşnir

La Biblioteca Bucovinei “I.G. Sbiera” a avut loc sâmbătă lansarea volumelor “Dincolo, în oglindă” şi “Dialog cu umbra mea”, o „dublă izbândă editorială”, aşa cum a remarcat criticul literar Adrian Dinu Rachieru, a poetei şi prozatoarei sucevene Maria-Elena Cuşnir.

Două formule de recapitulare nostalgică a vieţii, în versuri şi în proză

Cele două volume, care se adaugă celorlalte zece cărţi editate până acum, consolidează statutul de scriitor al Mariei-Elena Cuşnir prin două formule de recapitulare nostalgică a vieţii, în versuri, în cazul volumului „Dincolo, în oglindă”, care reuneşte 101 poeme selectate din cărţile de până acum şi 33 de poeme inedite, şi în proză, în textele mărturisitoare din jurnalul „Dialog cu umbra mea”, care cuprinde notaţiile zilnice din intervalul 12 mai 2008 - 16 septembrie 2009.

Semnificativ pentru preţuirea de care se bucură Maria-Elena Cuşnir în rândul cititorilor şi a breslei scriitoriceşti a fost numărul mare de participanţi la acest eveniment, Sala de Arte „Elena Greculesi” a bibliotecii publice sucevene fiind plină cu mult înainte de momentul anunţat al lansării.

„O tângă după tăcere”

„Un eveniment literar şi social al locului”, cum a remarcat la deschiderea manifestării poetul Horia Zilieru, care a mărturisit că poemele din volumul de versuri (care sunt „o tângă după tăcere”) au stârnit în sufletul său multe seisme.

Într-o expunere cu genericul „Cartea - o autentică sărbătoare”, poetul Emilian Marcu a pus accentul pe „sensibilitatea şi fineţea expresiei cu totul speciale” a autoarei, care „a construit un univers poetic aparte”, dar care,  făcând cu curaj pasul de la poezie la proză şi acordând prioritate memoriei, a alcătuit un roman-jurnal „din frânturi de viaţă”.

Universul construit de Maria-Elena Cuşnir este, aşa cum a subliniat conf. univ. dr. Sabina Fînaru, „un univers al esenţelor spirituale” în care „timpul fabulos al copilăriei” se află faţă-n faţă cu „timpul declinului”.

„O sinceră cronică a interiorităţii”

Proiectând în scrierile sale mărturisitoare „imagini ale tăcerilor de atunci şi acum”, Maria-Elena Cuşnir (un „apologet al luminii şi nobleţii spirituale”, cum a spus Sabina Fînaru) trăieşte momentul „dezvrăjirii propriei vieţi şi iluzii”.

Pentru Maria-Elena Cuşnir, „o nouăzecistă, dacă ne referim la anul debutului”, aşa cum a subliniat Adrian Dinu Rachieru, „orice carte este o invitaţie la dialog”. Fiind vorba de o poetă (până la publicarea jurnalului „Dialog cu umbra mea”, toate celelalte cărţi sunt de versuri), „textele sale prozastice nu pot evita infuzia lirică”.

Insistând asupra profilului liric şi accentuând că pentru Maria-Elena Cuşnir „poemul se defineşte ca spaţiu sacru”, Adrian Dinu Rachieru a apreciat jurnalul (în care autoarea „conservă fiorul poematic”) ca fiind „o sinceră cronică a interiorităţii”.

„Anii senini trec prea repede. Sunt închişi între hotarele copilăriei”

O cronică a interiorităţii cu motto-ul „E tare cel ce suferă”, dar care se comprimă într-o concluzie asupra vieţii cu care Maria-Elena Cuşnir îşi încheie „Vaga notă explicativă” de la începutul jurnalului: „Anii senini trec prea repede. Sunt închişi între hotarele copilăriei”.

Şi un final cu emoţii pentru autoarea volumelor, când s-a format un rând cu foşti colegi şi elevi, prieteni şi admiratori care i-au oferit flori.