Lucrările de construcţie a gardului care protejează Curtea Domnească din Suceava, pe latura dinspre bulevardul Ana Ipătescu, se află în plină desfăşurare.
Gard cu o valoare estimată de cca. 100.000 lei
Gardul, care constituie o investiţie a municipalităţii cu o valoare estimată de circa 100.000 lei, construit din piatră adusă de la cariera din Vama, se ridică pe o fundaţie din beton armat (cu o adâncime de 80 cm), partea zidită, cu o înălţime de 120 cm, urmând a fi supraînălţată cu încă 70 cm cu o structură metalică, din fier forjat, după modelul celei de la Biserica Naşterea Sf. Ioan Botezătorul („Coconilor”), situată de cealaltă parte a bulevardului.
Echipa care lucrează la construcţia gardului înalţă acum din bucăţi de piatră cele două faţete ale zidului, umplând apoi cu beton spaţiul rămas în interior şi realizând totodată, din cinci în cinci metri, armătura verticală din fier, care va susţine stâlpii pe care vor fi fixate plasele metalice cu model decorativ.
Gardul va asigura aspectul estetic al intrării în zona centrală a oraşului
Gardul, care urmează traseul brâului din piatră anterior, brâu zidit care limita către stradă perimetrul Curţii Domneşti, va asigura „în oglindă” aspectul estetic al intrării în zona centrală a oraşului, permiţând totodată vizibilitatea ruinelor ascunse până acum privirii de gardul din panouri metalice al firmei RESTACO.
Aflat în plin centrul urbei, situl Curţii Domneşti, care a fost cercetat în câteva campanii arheologice (campanii care au fost urmate de o serie de lucrări de restaurare care s-au oprit însă din lipsă de fonduri), a fost invadat de vegetaţie şi transformat, la adăpostul gardului din panouri, într-o adevărată groapă de gunoi.
Până când acest sit istoric va fi amenajat spre a deveni parc arheologic (aşa cum au propus specialiştii Complexului Muzeal Bucovina), gardul din piatră şi fier forjat va asigura Curţii Domneşti o „haină” decentă.
Curtea Domnească din Suceava
Curtea Domnească din Suceava, ridicată de domnitorul Petru I Muşat în jurul anului 1386, a suferit de-a lungul veacurilor o serie de transformări şi a fost remodelată esenţial cel puţin în două rânduri, în vremea lui Ştefan cel Mare şi în timpul domniei lui Alexandru Lăpuşneanu, ultimul mare ctitor al ei fiind Vasile Lupu.
Părăsită total la sfârşitul sec. al XVII - lea, Curtea Domnească s-a ruinat şi a intrat în atenţia cercetătorilor şi restauratorilor abia la începutul anilor 50’ ai secolului trecut.