În 18 august 2010 va fi ziua atestării târgului Sucevei, la fel de condamnabil ignorată ca întotdeauna.
Premeditasem ca, măcar în acest an, pentru prima dată în istoria românilor, să-l cinstim pe ctitorul cetăţilor Suceava şi Şcheia, al Curţii Domneşti şi al bisericii Mirăuţi din Suceava, Petru Muşat Voievod, cel atât de des dosit printre gunoaiele din dosul inesteticelor fânare cu produse artizanale, prin depunerea unei coroane de flori şi prin aprinderea unor lumânări. Câţiva muzicieni doreau să cânte, tot atunci şi tot acolo, în preajma aurei spiritului ctitorului Sucevei, „Balada” lui Ciprian Porumbescu, la vioară, şi „Ave Maria”, la nai.
În acest an, Fălticenii ar fi avut o dublă aniversare, 520 de ani de la atestarea documentară ca localitate şi 230 ani de istorie urbană, dar nu mai au nici una, pentru că primarul pleacă în vacanţă. Prin urmare, dacă tot s-a dat cu bocancul în aniversarea din martie, de ce să se mai aprindă o lumânare în 18 august, când e dreptul oraşului de a se sărbători pe sine? Premeditasem să lansăm, în acea zi, spre seară, la Fălticeni, „Lumini fălticenene”, singura capodoperă de după Simion Florea Marian încoace, scrisă de martirul spiritualităţii româneşti Eugen Dimitriu. Numai că Fălticenii anului 2010 nu merită „Lumini fălticenene”, aşa că renunţ şi la omagierea lui Petru Muşat, şi la cinstirea istoriei urbane a Fălticenilor.
Încerc, din răsputeri, să mă abţin de la comentarii şi iată că şi reuşesc.