„O carte de aur, pentru că de aur le-au fost mâinile”

„Fondul Bucovina”, de la Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera”, păstrează între documentele donate de preotul Nicolae Pentelescu două tomuri în manuscris despre activitatea cizmarilor suceveni.

Cronica cizmarilor suceveni, de la organizarea de breaslă, la cea cooperatistă

Preotul Nicolae Pentelescu (1906 - 1994), care a slujit între anii 1956-1990 la Biserica Sf. Dumitru din Suceava, a întocmit lucrarea monografică intitulată „Însoţirea cizmarilor români - Suceava”, scriind istoria şi ţinând la zi cronica cizmarilor suceveni, de la organizarea de breaslă, până la cea cooperatistă.

Cele două volume, care au filele cu chenar ornamentat ca vechile cronici şi cărţi bisericeşti, alcătuiesc schiţa monografică a singurei bresle meşteşugăreşti care şi-a continuat activitatea şi „şi-a respectat până în zilele noastre rânduielile moştenire de la înaintaşi”.

Ocoalele breslelor meşteşugăreşti din Bucovina

Lucrarea, care preia o serie de informaţii cu privire la organizarea şi funcţionarea asociaţiilor şi frăţiilor profesionale din „Catastiful frăţiei blănarilor şi cojocarilor din Suceava” (document care, într-o versiune refăcută în anul 1673, prezintă date încă din vremea domniei lui Vasile Lupu) reproduce textul tradus al Decretului din data de 10 iulie 1804, prin care guvernul de la Viena organiza în ocoale breslele meşteşugăreşti din Bucovina, bresle orânduite după Patenta din 9 mai 1778.

„Dară de vreme ce meşterii prin singuratele locuri nu sunt aşa de mulţi ca să se facă pretutindeni pentru fiştecare meşteşug osebite bresle, pentru aceasta breslele în două ocoale de bresle trebuie să se împartă, aceia mai aproape de Cernăuţi, la Cernăuţi, iară cei ce sunt aproape de Suceava, la Suceava să fie traşi”.

„Dumnezeu să binecuvânteze meseria onestă”

În primul dintre tomuri, care în prezentarea informaţiilor istorice subliniază constituirea la Suceava, în anul 1815, a unei bresle pentru meşteşugul cizmăriei, breaslă care avea ca „biserică patronală” Biserica Adormirea Maicii Domnului (sau Sf. Maria, cum îi spun sucevenii, din Iţcanii Vechi) se face consemnarea că, în anul 1883, breasla şi-a confecţionat un steag, care prezenta pe o parte icoana „Vovidenia”, iar pe cealaltă parte pe Sf. Grigorie Bogoslavul.

În anul 1923, cizmarii din Suceava s-au reorganizat profesional constituind „Însoţirea cizmarilor români - Suceava” şi adăugând cu acest prilej steagului două eşarfe tricolore, una cu denumirea noii asocieri, iar cealaltă cu înscrisul „Dumnezeu să binecuvânteze meseria onestă!”.

„Pentru că de aur le-au fost mâinile”

Învelit într-o cămaşă, steagul cizmarilor suceveni a fost păstrat în biserica patronală (unde se afla şi făclia sau „lumânarea cea mare a breslei”) până în anul 1975, când a fost încredinţat Muzeului din Suceava.

O replică a acestui steag (realizată în anul 1984) şi lumânarea cea mare a breslei sunt scoase din biserică în fiecare toamnă, la data de 21 noiembrie, la sărbătoarea de Vovidenie, când se prăznuieşte hramul bisericii (sucevenii spun că are loc „Hramul cizmarilor”) şi sunt pomeniţi răposaţii breslei.

Părintele Pentelescu scrie că cercetând paginile vechilor cronici ale parohiilor Sf. Dumitru, Sf, Nicolae, Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Gheorghe „scrise cu litere chirilice între anii 1800 - 1900, am desprins pe toţi meseriaşii suceveni alcătuind din numele şi profesiunea lor o carte de aur, pentru că de aur le-au fost mâinile”.

Pe filele cu chenar ornamentat sunt trecute numele a 111 meseriaşi, începând cu Filip Polonic şi încheind cu Ferdinand Şlic.

File cu chenar înflorat, pregătite pentru noi şi noi însemnări

Tot în primul volum al lucrării sunt consemnaţi starostii breslei, 12 la număr, de la Ioan Ariton, la Eugen Bucătaru. Cel din urmă, născut în anul 1921, a devenit staroste în anul 1973 (când a primit steagul de breaslă de la Ioan Măciuşan) şi a condus breasla până în anul 2008.

Cel de-al doilea tom, care continuă cronica cizmarilor suceveni după anul 1986, cuprinde şi biografiile unor meşteri cizmari (Zamfir Spoială, Constantin Paiuc, Iosif Persovschi, Eugen Vizitiu, Eugen Bucătaru), precum şi o serie de fotografii - document, cele mai multe de la sărbătoarea de Ovidenie, care completează cronica ilustrată prezentată în primul volum.

O lucrare în manuscris căreia i-au rămas multe file cu chenar înflorat pregătite pentru noi şi noi însemnări. Pentru că „Însoţirea cizmarilor români - Suceava” încă există.