„Un spirit meditativ” şi „un ironic bonom”

Sala de Arte „Elena Greculesi” a Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera” a găzduit vineri o multiplă lansare de carte.

Doi membri ai Societăţii Scriitorilor Bucovineni, doi autori care-şi înscriu cărţile la Horodnic, unul din Horodnic de Jos, un călător prin lume revenit la vatră, Ion Prelipcean, şi altul „măritat” şi devenit bucovinean în Horodnic de Sus, Emil Ianuş, s-au prezentat în faţa publicului cititor cu câteva din cărţile lor.

„Doi scriitori foarte activi”

Fraterni, s-au prezentat fiecare cu câte trei cărţi recent tipărite, Ion Prelipcean cu volumele „Mărturii din deportare”, „Bărăgan” (volumul III) şi „Publicistică în Israel”, şi Emil Ianuş cu „Poezii alese - Rondeluri şi sonete”, „Epigrame puse-n rame” şi „Rotund bujor de poezie”.

„Doi scriitori foarte activi”, aşa cum i-a prezentat în deschidere, ca reprezentant al instituţiei gazdă, Constantin Severin, doi autori care nu se-mbrâncesc reciproc întrucât nu păşesc pe acelaşi drum în literatură, pentru că Ion Prelipcean scrie cu precădere cărţi-document (fiind, aşa cum a remarcat prof. Octavian Nestor, „un spirit meditativ cu înclinaţie pentru evenimentele cu conţinut tragic” ale istoriei recente), iar Emil Ianuş este „un ironic bonom”.

„Mărturii din deportare” şi „Rotund bujor de poezie”

Luând în discuţie doar câte o carte a fiecăruia dintre ei, Octavian Nestor a semnalat preocuparea lui Ion Prelipcean pentru gulagul românesc, cartea „Mărturii din deportare” fiind semnificativă pentru prezentarea unor destine omeneşti marcate de tragismul deportării şi izolării în praful Bărăganului, iar „Rotund bujor de poezie”, care cuprinde un număr de 77 de rondeluri şi 53 de sonete semnate de Emil Ianuş, aducând în prim plan preferinţa autorului pentru poezia cu formă fixă, gen care, din păcate, astăzi „este foarte puţin frecventat”.

Şi dacă alături de Ion Prelipcean au venit ca martori doi protagonişti ai cărţii şi ai istoriei trăite, doi venerabili septuagenari, Aurel Nichiforeanu şi Mircea Hariton (care şi-au petrecut copilăria şi tinereţea cu domiciliul obligatoriu în Bărăgan, unde şi-au îngropat părinţii), alături de Emil Ianuş s-a aflat naşul său literar, poetul Ion Cozmei.

„Un eseist care meditează frumos” şi „un specialist al rondelului şi sonetului”

Doi autori, aşa cum a semnalat prof. Vichentie Nicolaiciuc, „care muncesc mult asupra hârtiei de scris”, doi scriitori „care aduc un mesaj estetic şi informaţional pentru viitorime”: Ion Prelipcean, un autor „dedicat interesului colectiv”, şi Emil Ianuş, un mânuitor al condeiului care „a plecat de la epigramă şi a ajuns un specialist al rondelului şi sonetului”.

„Un eseist care meditează frumos”, cum a spus prof. Octavian Nestor despre Ion Prelipcean, şi un autor, Emil Ianuş, care „îşi propune să zugrăvească senzaţii şi situaţii comune fiinţei umane din totdeauna”, cu o „ironie îngăduitoare”.

„Lansare de carte în austeritate”

Şi dacă Ion Prelipcean a rămas în cochilia-i meditativă, Emil Ianuş, care a spus cu umor la final că „cel mai groaznic taifun al secolului nu este nici cel provocat de criza economică mondială, nici de vulcanul din Islanda şi nici măcar de guvernul Boc, ci cel provocat de superproducţia de autori şi subproducţia de cititori”, a încheiat cu câteva epigrame, una dintre ele, în contextul anunţatei diminuări a salariilor şi pensiilor, fiind intitulată „Lansare de carte în austeritate”: „Noi doi, amu, după lansare / Vă invităm la un festin: / Lichidul pus în sticle are / Şi douăşcinci la sută... vin!”.