Distribution Magi
Distribution Magi
Distribution Magi
 
miercuri, 3 feb 2010 - Anul XV, nr. 27 (4318)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,973 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,6085 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |   1 imagine |   ø fişiere video

Amintiri din comunism – Ioan Pînzar

Fluxul memoriei

Fragmente din poezia lui George Lesnea dedicată partidului comunist le-am folosit şi eu în confecţionarea montajelor literare pe care le trimiteam căminelor culturale şi bibliotecilor de la sate. La un moment dat, aproape o ştiam pe de rost. Dar nu exista învăţător sau profesor de română care să nu fi ştiut pe de rost cel puţin prima strofă. „Partidul e-n toate/ În cele ce sînt/ Şi-n cele ce mâine/ Vor râde la soare...” Numai în copilărie ştiam pe de rost „Lazăr de la Rusca” şi „Minerii din Maramureş” de Dan Deşliu. Le ştiam pentru că memoram uşor versurile şi în general orice. Dar ştiam pe de rost şi aproape tot Luceafărul lui Eminescu.
Numai poezia lui A. Toma „Silvester Andrei salvează abatajul” n-am reuşit s-o memorez. Nici un vers. Şi de ce academicianul A. Toma i-a pus prenumele Silvester lui Andrei, minerul? Suna ca în desenele animate văzute mai târziu.
George Lesnea nu era în manualele şcolare precum primii bolşevici cominternişti deveniţi scriitori. Eu cred că în anii 1950 trăia cu frica în sân să nu i se găsească o greşeală făcută în capitalism. O poezie, un vers, un articol şi-l mânca puşcăria. Şi probabil fiindcă a scăpat de puşcărie a scris cea mai reuşită poezie dedicată partidului comunist, o mică capodoperă. Primii cominternişti, din 1945-1960, n-au scris nici o poezie de valoare dedicată partidului. Nina Cassian i-a dedicat o poezie marelui Stalin, evident, un rebut literar. Mihai Beniuc şi Maria Banuş, de asemenea, au stricat multă hârtie, maculatura lor fiind încă în biblioteci. Criticii literari, vorba vine, erau curat bolşevici, adică curat murdari bolşevici. Iosif Vitner, Silvian Iosifescu, Ov. S. Crohmălniceanu, Vicu Mândra, Paul Georgescu şi alţii, promovau cu ardoare şi patos revoluţionar realismul socialist. Ei au transformat literatura într-o colecţie de lozinci.
Dar ce făcea atunci George Lesnea la Iaşi? Nu prea ştiu. Se pregătea probabil să producă acea poezie celebră, apărută după 1965. Între timp, mii de scriitori bolşevici umpleau de zor paginile ziarelor şi revistelor cu baliverne comuniste, scriind romane lungi şi dese, mulţi în case de creaţie boiereşti şi regale la Sinaia. Partidul avea grijă de sănătatea lor, deşi cam toţi beau de stingeau. Numai George Lesnea nu era trimis la Pelişor sau la Mogoşoaia sau pe malul mării. Criticii literari bolşevici nu-i dădeau nici o importanţă. Un bătrânel mediocru oarecare. Un poet minor, ar fi zis Călinescu. Nici când a apărut celebra poezie nimeni nu s-a agitat. George Lesnea cântă partidul? El l-a cântat şi pe Carol al II-lea, spuneau unii. Un mediocru incurabil, senilizat. Noi scriem opere de mare valoare artistică închinate partidului, noi suntem redactori şefi, redactori comunişti, poeţi comunişti, membri în conducerea Uniunii Scriitorilor etc.
Şi ce a rămas de la toate aceste nulităţi? Nimic. Nici o operă demnă artistic de măreţia partidului, nici o odă închinată genialului conducător demnă să înfrunte anii şi veacurile. Zero + zero = zero.
A sosit vremea ca bibliotecile să fie din nou purificate ideologic de maculatura bolşevică. O spun eu, fost bibliotecar, care am ezitat să fac aşa ceva după 1990, cel puţin cu ziarele şi revistele. Sigur că trebuie păstrată poezia lui George Lesnea, chiar reeditată. Partidul e-n toate...
„Da, tovarăşi”, ar fi spus tovarăşul Panaitiu, „aşa este. Nimic nu mişcă în ţara asta fără ştirea şi aprobarea partidului. Să fie foarte clar pentru oricine. Ce dracu, e aşa de greu de înţeles? Hai la treabă, să ducem cuvântul partidului în rândul maselor. În primul rând să fim în rândul minerilor, ce naiba, stăm şi ne foim pe la sediu 2-3 zile fără contact cu masele!...”. Activiştii stăteau mai mult la bufetul partidului când tovarăşul secretar se ducea pe teren. Spectacolele lui de pe teren erau inimitabile. Critica, lăuda, râdea, înjura şi, în final, dădea mâna cu toţi tovărăşeşte. Cei vizitaţi de tovarăşul secretar treceau prin momente de frică cumplită. Nu ştiu de ce se temeau atât de un activist care juca mult teatru.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Fluxul memoriei.
 Vizualizări articol: 630 | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 0.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Fluxul memoriei0.05

Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



RE-PAIR
Directia Generala Anticoruptie
Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Alte titluri din Cultural local

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei