Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Conform datelor din scriptele instituţiei, un singur steag de breaslă se află în stare de conservare „destul de bună” (fiind refăcut în proporţie de 50% ), pentru celelalte patru menţiunea privitoare la starea lor, din „Registrul de valori al muzeului”, fiind „mediocră”.
„Catastiful frăţiei blănarilor şi cojocarilor din Suceava”
În scrierile sale despre Suceava de altădată, prof. Liviu Marian, fiul folcloristului şi etnografului Simion Florea Marian, remarca faptul că, prin introducerea de către stăpânirea apuseană austriacă a unui ritm mai accelerat de civilizaţie modernă în Bucovina, au început, pe rând, să dispară din hotarele târgului „vestitele bresle de meseriaşi odată cu făloşii lor staroşti şi steagurile lor cele mândre”.
Documentul care prezintă cele mai multe informaţii cu privire la organizarea şi funcţionarea asociaţiilor şi frăţiilor profesionale, precum şi a breslelor meşteşugăreşti este „Catastiful frăţiei blănarilor şi cojocarilor din Suceava”, document care se păstrează într-o versiune refăcută în anul 1673, dar care oferă date încă din vremea domniei lui Vasile Lupu.
Steagul Breslei cojocarilor din Siret
Steagul de breaslă cel mai bine conservat din muzeul sucevean a aparţinut Breslei cojocarilor din Siret.
Steagul a intrat în patrimoniul muzeal în anii ’80, ca donaţie făcută de muzeograful Dorel Ursache.
Realizat din mătase de culoare roşie, cu motive florale brodate, steagul (care are dimensiunile 1,30 x 0,95 m) prezintă pe fiecare parte câte un medalion pictat (Sf. Ioan Botezătorul şi Maica Domnului) şi are pe margini franjuri din fire metalice de culoare galbenă. Potrivit datelor din fişa obiectului, steagul a fost refăcut în proporţie de 50% într-un „atelier necunoscut”, dar a trecut şi prin câteva faze de restaurare în laboratorul muzeului.
Steagul Breslei cizmarilor din Suceava
Un alt steag de breaslă despre care există mai multe informaţii este cel al Breslei cizmarilor din Suceava.
Steagul, aşa cum aflăm din cronica breslei, care se păstrează la „Fondul Bucovina” de la Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera” (lucrare monografică întocmită de preotul Nicolae Pentelescu), a fost confecţionat în anul 1883.
În anul 1923, cizmarii urbei s-au reorganizat sub denumirea de „Însoţirea cizmarilor români din Suceava”.
Cu acest prilej steagului (care prezintă pe o parte icoana Maicii Domnului, iar pe cealaltă pe Sf. Gheorghe Bogoslavul) i s-au adăugat două eşarfe tricolore cu inscripţiile: „Însoţirea cizmarilor români - Suceava” şi „Dumnezeu să binecuvânteze meseria onestă”.
Învelit într-o cămaşă, steagul a fost păstrat în Biserica Adormirea Maicii Domnului, biserica patronală a breslei, şi la data de 16 martie 1975 a fost predat spre păstrare instituţiei muzeale de către ultimul staroste al breslei, Eugen Bucătaru (1921-2008).
Steagul Breslei cărămidarilor din Botoşani
Muzeul de Istorie din Suceava mai deţine un steag al breslelor din Câmpulung Moldovenesc (achiziţionat în anul 1977), steagul Breslei cojocarilor din Suceava şi un steag care a aparţinut Breslei cărămidarilor din Botoşani.
Acesta din urmă (care este o donaţie făcută de Grigore Foit) figurează în registrul de evidenţă la data intrării în patrimoniu (23 septembrie 1987) cu valoarea de... 400 lei vechi (0,04 RON).
Steagul din mătase, cu franjuri din fir auriu, cu dimensiunile de 1 x 0,80 m, are două eşarfe tricolore cu inscripţiile „Societatea muncitorilor cărămidari - Botoşani” şi deviza „Toţi pentru unul şi unul pentru toţi”.
„Meşteşugul vreme cere / Nu se-nvaţă din vedere”
Din cele două albume din „Fondul Bucovina”, dedicate de părintele Nicolae Pentelescu „Însoţirii cizmarilor români din Suceava”, aflăm o mulţime de date despre aceşti meseriaşi ai urbei.
De la primele atestări ale meşteşugarilor cizmari (din sec. al XV-lea), la menţiunile cu privire la peceţile de breaslă ale talpalarilor şi ciubotarilor (1780) sau la Decretul din 10 iulie 1804 cu privire la orânduirea breslelor din Bucovina, toate informaţiile sunt foarte preţioase.
Albumele fac referire la membrii breslei, la calfe şi ucenici (cu învăţătura „Meşteşugul vreme cere / Nu se-nvaţă din vedere”) şi conţin lista celor care au deţinut funcţia de staroste, de la Ioan Ariton Condurache, la Eugen Bucătaru.
Hramul cizmarilor
Breasla cizmarilor este singura breaslă suceveană care nu şi-a întrerupt vieţuirea. În fiecare an, la data de 21 noiembrie, la sărbătoarea de Ovidenie, se sărbătoreşte hramul cizmarilor, prilej cu care, la Biserica Adormirea Maicii Domnului (sau Sf. Maria, cum îi spun sucevenii, biserică ctitorită în anul 1639 pe locul în care, la 1395, boierul Iaţcu - sau Iaţco - din Mvrovlahia a ridicat mica mănăstire Palaghia din Iţcanii Vechi) se oficiază o slujbă pentru pomenirea membrilor breslei şi se scoate din biserică steagul (acum o replică realizată în anul 1984, care a costat atunci suma de 3.000 de lei) şi făclia (lumânarea cea mare a breslei), care datează din anul 1883.
Lumânarea avea la început 1,8 m, dar acum, după 125 de ani, măsoară circa 80 cm.
