Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
- Stimate domnule prof. dr. Mugur Andronic, aţi lansat deja o nouă carte, de această dată la Cernăuţi. Despre ce este vorba ?
- Este adevărat, după o muncă de circa patru ani, am avut onoarea să fiu invitat de către Consulatul General al României de la Cernăuţi, să lansez, în cadrul unor manifestări prilejuite de ziua naţională a României, primul volum din Istoria Bucovinei, care are subtitlul „De la începuturi până la epoca cuceririi romane a Daciei”. Este în fapt o istorie a meleagurilor bucovinene, de la primele urme de existenţă umană, nu numai din judeţul Suceava şi regiunea Cernăuţi, dar şi - inevitabil deoarece vorbim despre fenomene, culturi arheologice şi populaţii est-carpatice - a unor zone mult mai largi, la nordul, estul, sudul şi vestul teritoriului aflat în studiu.
- Care credeţi că ar fi atuurile noii dvs. lucrări ?
- În primul rând, din punct de vedere al perioadei de început (preistorie şi istorie veche), ea este unică, nimeni până acum neavând curajul şi tenacitatea de-a realiza o astfel de sinteză. Spun curaj pentru că ea a necesitat o muncă intensă şi complexă, vizând numeroase epoci şi culturi arheologice. Nu trebuie uitat nici faptul că realizarea în sine a necesitat pe parcursul a ani de zile traducerea pe cheltuială proprie a sute de articole din rusă şi ucraineană, limbi puţin accesibile, care îngreunează deosebit de mult orice cercetare. Apoi deplasările de documentare în Republica Moldova şi Ucraina, sprijinite de-a lungul acestor ani de către Societatea Culturală „Ştefan cel Mare”, cea care a finanţat în cea mai mare parte volumul şi care a tipărit şi tipăreşte în continuare seria de studii incluse în „Pagini din cultura şi istoria Bucovinei”. La un astfel de efort general, aşa cum am specificat şi în introducerea cărţii, nu am avut pretenţii de perfecţiune. Ulterior sper că această lucrare va putea fi tradusă şi în ucraineană.
- Ce ne puteţi spune despre ceea ce va urma ?
- Prezentul volum, de 350 de pagini, cu 23 de planşe şi 18 figuri, cu rezumat în engleză şi ucraineană, se opreşte cronologic la o etapă de importanţă crucială pentru români, cucerirea Daciei şi romanizarea celei mai mari părţi dintre geto-daci. În următorii ani se vor tipări încă cel puţin patru volume, aducându-se „la zi” istoria celor două jumătăţi de provincie istorică, aici fiind implicate, fireşte, şi personalităţi nord-bucovinene. În sfârşit, doresc să îmi exprim speranţa că acest prim volum, ca şi realizările mele (spre deosebire de alţii, numai cu efort propriu!) din perioada de mai puţin de un an care a trecut de când am devenit laureat al Academiei Române, între care includ şi realizarea - inclusiv ca unicat - a Muzeului Ctitoriilor lui Petru Rareş de la Râşca şi participarea - inclusiv în premieră pentru arheologia bucovineană din toate timpurile - la Congresul Mondial de Arheologie de la Dublin (care a devenit subiect, cel puţin parţial, de proces pe rol !), nu vor deranja sub nici o formă pe actualul manager al muzeului (Emil Ursu), ca şi pe Ion Mareş, cel care a ocupat ulterior funcţia de adjunct, deţinută de mine până anul trecut şi la care am renunţat dintr-un profund sentiment de dezgust.
