Shanah Tova! La mulţi ani!

Hora de la Mehadia, Africa de Sud şi mierea de albine

Ascult la un post de radio de limbă ebraică, Radio Kol Israel,  muzică românească. Hora de la Mehadia. Altădată ascult la un post de radio în limba engleză din Africa de Sud, post intitulat Fine Music Radio - Slaley, un cocktail de muzică bună din toate ariile geografice ale lumii şi din toate timpurile istorice. De la Bach sau Stravinski, la Handel şi Lenard Bernstein, de la Grieg şi Enescu până la Haciaturian şi Enia, de la Liszt sau Chopin până la…Sandu Florea, interpretând la „instrumente exotice” Hora din Mehadia. Şi tot Hora de la Mehadia într-o seară la Radio France International. Aşadar, multiculturalismul funcţionează, fără discriminare, cu condiţia să ştii să-ţi faci un bun PR în lumea largă. Iar pe de altă parte, lumea liberă şi-a creat prin exerciţiul democraţiei acest cod de împărtăşire a valorilor. Concept care derivă din acel sharing, care în engleză înseamnă partajare sau punere în comun a fişierelor. „Sharing” s-a extins asupra viziunilor sociologiei recente şi în teoria comunicării ca un concept care descrie însăşi esenţa multiculturalismului actual: a partaja atenţia receptorilor culturali şi a o distribui fără discriminare către toate celelalte culturi din lume. Sharing înseamnă, în fond, că mierea de albine e la fel de dulce pentru evrei, pentru africani, români, americani sau europeni.

 

Simon cel Drept, iudaismul şi apărătorii Cărţii

Ieri a fost anul nou evreiesc. Rosh Hashanah -Anul Nou 2008-2009 este  anul 5769 în tradiţia iudaică. Prilej de meditaţie. În vechime, Simon cel Drept a lăsat cândva învăţătura că lumea se menţine prin trei lucruri: Legea, Cultul şi Generozitatea. Iudaismul este, din acest punct de vedere, o sinteză unică şi uluitoare: este o religie,  cea mai veche, dar care aparţine unui singur popor, şi asta o distinge de toate celelalte religii. Este şi un sistem de legi, ca şi o filozofie şi o civilizaţie multiformă, fiecare lege fiind multiplu interpretabilă. Înseşi noţiunile de trib şi de popor evreu, în contextul destinului fragmentat prin persecuţii şi prigoniri ce au dus la formarea mareelor prin diaspora, sunt diferite la evrei faţă de evoluţia altor popoare. Pe de altă parte, nu există alt  popor al cărui destin să fie mai adânc legat de destinul cărţii pe pământ, precum neamul evreiesc cel atât de încercat. Cei mai mulţi poligloţi raportat la membrii activi ai unui popor, ca şi calitatea cea mai înaltă de cititori şi de autori de carte raportat la populaţie le deţin evreii. Poate că, de aceea, putem spune că este o afirmaţie capitală aceea conform căreia evreii sunt cu adevărat apărătorii Cuvântului lui Dumnezeu.

 

Dulce, minoritar şi iubit

Evreii, polonezii şi armenii, maghiarii, ucrainenii, germanii, ruşii, lipovenii, turcii, tătarii, rromii, albanezii, bulgarii, sârbii, croaţii, grecii, italienii, cehii. Iată cele 18 minorităţi principale, fiecare având deja reprezentare parlamentară. La acestea se adaugă unele minorităţi ce au locuri mai speciale în dinamica actuală etnică românească: secuii, saşii, aromânii, ceangăii urcă pe versanţii istoriei medievale către prezent, în timp ce chinezii, musulmanii, indienii, pakistanezii, cât şi reprezentanţii occidentali(francezi, americani, spanioli, olandezi, englezi, elveţieni, belgieni)  provin din efectele actuale ale globalizării economice şi comunicaţionale sau ale disidenţei politice. De secole sau de decenii, cu perioade de flux şi de reflux, ceva din dulceaţa minorităţilor, ceva din farmecul culturii lor şi al iubirii lor, se adaugă culturii majoritare româneşti, îmbogăţind-o.

La evrei, începutul noului an este marcat de gustul gastronomic dulce. Sărbătoarea de Rosh Hashanah  este un prilej de reflecţie a evreilor asupra experienţelor din anul precedent, iar astfel viaţa este reevaluată la începutul unui an nou. Gustul dulce al mâncărurilor simbolizează dorinţele omului de a avea un an mai bun, o viaţă mai dulce. Gustul dulce şi sunetele de shofar de la Rosh Hashanah simbolizează vocea sufletului evreiesc aflat în căutare de bunătate, generozitate şi iubire între oameni. Astfel o viaţă mai dulce şi mai bună este vestită tuturor.

Urarea de Mo’adim Lesimkha. Shanah Tova este echivalentul tradiţional iudaic al urării de Crăciun fericit şi La mulţi ani de Anul Nou! Un an nou dulce şi frumos, împreună!