9 iulie, o zi ca oricare alta, cu manipulări şi cu gangsteri

A apărut şi în România, la editura Meditaţii 2008, cartea « Rusia lui Putin » semnată de jurnalista Anna Politkovskaia (cartea a apărut în 2004 în Rusia). Articolele incomode şi apariţia acestei cărţi au dus la asasinarea autoarei în liftul casei sale (împuşcată în cap) pe 7 octombrie 2006. Exact într-o noapte de 9 spre 10 iulie 2004, cu puţin timp înainte de predarea manuscrisului său la editură, o ultimă însemnare scrisă de Anna în cartea sa : « Ieri seară târziu (seara de 9 iulie, n.m.), în Moscova a fost omorât Paul Hlebnikov, redactor şef al ediţiei Forbes Magazine în limba rusă. A fost secerat la ieşirea din redacţia revistei. H. era faimos pentru articolele despre oligarhii noştri, despre structura de “capitalism gangsteresc » a societăţii ruse şi despre uriaşele sume de bani pe care unii concetăţeni ruşi au reuşit să pună mâna cu mare uşurinţă. Tot seara trecută, de data aceasta în Vladivostok, a fost spulberat de o grenadă şi Victor Cerepkov. El era un membru al parlamentului nostrum, Duma de Stat, care îşi câştigase faima de apărător al celor mai slabi şi mai săraci locuitori ai ţării », ultimul având şanse uriaşe să fie ales primar al Vladivostokului, dar nefiind dorit de mafia economică.

 

Cu un glonte în cap şi întreagă la minte

Anna Politkovskaia a descris mecanismele marii fraude post-sovietice şi ale corupţiei de stat şi partid(e). A avut curaj. A plătit cu viaţa. O fi spus adevărul?  Ce fel de lume e accea în care numai glonţul serveşte ca drept la replică ? Iar dacă nu a spus adevărul, de ce nu a fost contrazisă cu argumente ? De ce cu puşca ? În esenţă, cărţile Annei afirmă “care sunt cele trei condiţii ce trebuie îndeplinite de către cei care vor să reuşească în marile afaceri. Prima: are succes cine primeşte mai întâi o felie din plăcinta statului – adică o parte din proprietatea statului intră în proprietatea sa privată. De aceea, marea majoritate a oamenilor de afaceri importanţi din Rusia sunt foştii membri ai nomenklaturii de la vârful Partidului Comunist, al Komsomolului (UTC), (…)  neapărat moscoviţi. A doua condiţie este ca persoana care a reuşit să-şi însuşească o parte din averea statului să « se ţină aproape de autorităţi », adică să mituiască sau să le « alimenteze regulat », pentru a se asigura că întreprinderea sa de acum particulară va prospera. « A treia condiţie este să se împrietenească cu agenţiile care urmăresc aplicarea legilor (deci să le mituiască ) », precum şi cu cei care fac legile şi împart dreptatea. Jurnalista care a primit un glonte în cap susţinea că în Rusia s-a instalat stabilitatea. « O stabilitate monstruoasă, în care nimeni nu-şi mai caută dreptatea în sălile de judecată, unde servilismul şi partizanatul magistraţilor sunt etalate ostentativ. Nimeni dintre oamenii întregi la minte n-ar căuta protecţie din partea acestor instituţii însărcinate cu păstrarea legii şi ordinii, deoarece ele sunt total corupte. Legea linşajului (fizic sau mediatic) este la ordinea zilei, atât în concepţia oamenilor, cât şi în acţiuni.”

Dacă glontele acela nu a intrat cumva accidental în craniul militantei antitotalitare, (călătorind şi el, niţel, cu liftul în bloc, căci nu există legi care să interzică gloanţelor să se plimbe cu liftul), înseamnă că ea a denunţat, totuşi, un adevăr incomod. În Rusia, ţară care nu face parte din Uniunea Europeană şi NATO, şi care nu este aptă pentru democraţie, ci numai pentru sisteme bazate pe autoritarism, descrierea făcută sistemului de Anna Politkovskaia este veridică. Başca acida sa constatare că Occidentului şi Americii le convine ceea ce se întâmplă pe exotica piaţă rusească: « caviar, votcă, gaze naturale, petrol, urşii pe sârmă,  prostituatele… »

 

Justiţia română şi brandul de ţară al României : un dezastru naţional

Problema e că, de Ziua Justiţiei m-am apucat să revăd observaţiile Annei, înlocuind din text un singur cuvânt, Rusia, cu cuvântul România. Iar textul nu a devenit absurd, ci, dimpotrivă,  şi-a păstrat întreaga logică şi spiritul adevărului. În România post Cold War  s-au petrecut aceiaşi paşi oficiali de la comunism la capitalism. Deosebirea e că la noi încă nu sunt asasinaţi jurnaliştii sau personalităţile autentic democrate, ci se fac asupra lor presiuni mai disimulate, linşaj mediatic şi presiuni economice. Jocul analitic prin care am recapitulat mintal elementele brandului de ţară românesc dominat de mediu economic – politic oligarhic şi o Justiţie aşişderea coruptă, putredă (datorită căreia Uniunea Europeană se pregăteşte din nou să ne sancţioneze ţara pentru atentat la Justiţia Europeană şi la principiile statului de drept) nu –mi permite să fiu optimistă pentru cetăţeanul de rând, ca mine, ca vecinul Popescu din cartier , sau ca Ion Ion din Bolintin. Nu avem motive de a felicita  Justiţia română sau Parlamentul ori Guvernul prolific în ordonanţe absurde (aşadar pe artizanii şi emitenţii unui sistem de legi şi decrete cretine şi neagregate, incoerente şi inoperante ca ansamblu), care au devenit o veritabilă maşinărie de tortură pentru cetăţenii români şi europeni sau de alte provenienţe. Interesant este şi faptul că, pentru a-şi bate joc de cetăţeni, cărora le oferă, după secole de aşteptare şi driblare, în loc de acte de dreptate şi justiţie, hotărâri judecătoreşti şi decizii aberante, magistraţii români primesc salarii imense şi îşi ascund incompetenţa ori apartenenţa la mafii în spatele inamovibilităţii. Cineva, ca Anna, care ar scrie aceste adevăruri, poate primi un glonte în cap într-o bună zi, chiar şi în România, unde Justiţia este clar cea mai funcţională Cupola delincventă a gulerelor albe, însă Uniunea Europeană  este datoare să pună repede presiune pe acest colos criminal  antistatal şi antieuropean care striveşte sub talpa sa vieţile bieţilor cetăţeni români şi europeni. Justiţia română este principalul inamic al României actuale, un punct de vulnerabilitate al Europei,  opunându-se modernizării şi evoluţiei ţării noastre, ca şi stabilităţii la frontiera cu Rusia : iar hăţişul plin de pericole şi de canalii al legilor şi procedurilor româneşti îi sperie pe investitori, pe turişti, pe oamenii de lobby, pe politicienii şi oamenii de cultură străini ce pot scoate România din marginalitatea în care a aruncat-o oligarhia Justiţiei române.

Noi nu suntem Rusia, totuşi ! Iar de ajuns ruşinea U.E.(după ce grosul poporului român a plătit un preţ atât de scump şi îndură stoic curbele de sacrificiu ale integrării) numai pentru că stăm la cheremul unor infractori iar o mână de inamovili funcţionează ca hoţi sub acoperire, ar fi păcat pentru România. Presa şi societatea civilă trebuie să stea cu ochii pe hoţi, semnalând opiniei publice şi Curţii Europene şi Parlamentului European ce se întâmplă.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Justiţia cu gangsteri.

Comentarii