Numai că în timp ce unii se mai făceau că lucrează (ca în fabrici) iar unii că studiază, s-au întâmplat şi evenimente mai grave decât critica şi autocritica, vindecate în final cu alcool, leacul universal. Uneori cred că fără alcool nici n-ar fi rezistat comunismul atât. Propagandiştii erau de mai multe feluri. Unii puşi să-i ţină la curent cu ideile măreţe şi să conducă dezbaterile cu membrii de sindicat. Ei erau de categoria III. Cei care se ocupau de membrii organizaţiilor de bază erau de categoria II. De regulă erau şefi mai mari sau mai mici. În fine, partidul avea şi o categorie de superpropagandişti, instruiţi la Academia Ştefan Gheorghiu pe probleme externe. Ei vorbeau în organizaţiile de bază mai speciale, cu cadre de mare răspundere politică şi chiar juridică. În esenţă, ei vorbeau mai direct, despre independenţa RSR faţă de URSS. Naţionalismul comunist al lui Ceauşescu se baza, începând din 1968, pe această idee, de altfel falsă: independenţa faţă de URSS. Într-un singur an aproximativ au fost Ceauşescu şi RSR independenţi faţă de URSS. Mai precis după ce Gorbaciov a spus că URSS şi armata roşie nu vor interveni în ţările socialiste, indiferent de situaţia lor politică. Asta a şi dus la prăbuşirea regimurilor comuniste unul după altul. Mai rămăsese Ceauşescu, absolut independent. Numai că datorită furiei şi revoltei populare l-au părăsit şi armata şi securitatea. Şi armata roşie l-a părăsit. La 22 decembrie 1989 ne-am dat seama cât de independent a fost Ceauşescu. Comunismul din România a fost adus şi ţinut peste 40 de ani de armata roşie. A fost o dovadă de crasă nerecunoştinţă din partea comuniştilor români să ceară independenţă faţă de armata roşie. Ce era Ceauşescu fără armata roşie? Un vagabond. Normal ar fi fost ca zilnic să depună flori şi să îngenuncheze la statuia soldatului sovietic aducător de comunism în România. Dacă tot clama că e independent, de ce nu a încercat să iasă din Tratatul de la Varşovia? Păţea ca Imre Nagy, adică era spânzurat, nu împuşcat. Locul lui îl putea lua foarte bine tovarăşul Bobu. Cred că s-ar fi descurcat mai bine ca Ceauşescu. Făcea o ordine exemplară cu activiştii de partid în primul rând. În al doilea rând ar fi fost receptiv la părerile specialiştilor, cum a făcut la Suceava. S-au spus zeci de poveşti despre nu ştiu ce intervenţie străină pentru înlăturarea lui Ceauşescu. Inclusiv cele cu turişti sovietici şi agenţi maghiari. Baliverne. A acţionat, este adevărat, un serviciu de informaţii străin, dar nu CIA sau KGB. Dar din cu totul alte motive. Nimeni nu a adus terorişti. Nu a acţionat nici un terorist din ţară. S-au împuşcat între ei toţi cei ce erau înarmaţi în acele zile, e vorba în general de civili. Armata română cu ai ei ofiţeri precum Moş Teacă a completat acest tablou tragic.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Fluxul memoriei.

Comentarii