Europa actuală e un teren parcurs de o revoluţie virtuală. Locul alegerilor în holograma politicii europene e parte dintr-un proces  de dizolvare a globulelor centrelor de putere în serul istoric. Marile revoluţii care au schimbat Europa au fost trei. Întâi, revoluţia teocentrică din Evul Mediu a aşezat Biserica în centrul lumii. A urmat revoluţia antropocentrică din Renaştere, care a mutat centrul lumii în om. Revoluţia psihanalitică declanşată  după opera eseistică a lui Freud a adus inconştientul uman în centrul atenţiei, iar aceasta este a treia revoluţie.

Însă trebuie să spunem că motorul gândirii freudiene a fost alimentat de legăturile sale cu scriitorii, (deci tot cu utopia!), având o relaţie specială cu reprezentanţii tragicului: Sofocle, Shakespeare şi Dostoievski şi înlocuind preotul sau profetul cu psihologul şi psihiatrul.

Şi iată-ne, astăzi, în Europa, în plină epocă a disputelor freudiste sau postfreudiste legate de identitate (aşadar de un miez interior al omului care nu are rădăcină în naţiunea sa, ci în cultura sa ce transcende graniţele)! Care este dominanta acestei lumi? De vreme ce identitatea europeană este deocamdată imposibil de definit (e abia schiţată prin aderarea la valorile europene, desemnate însă pe criterii istoricist-juridice) iar relaţiile dintre cetăţeni sunt bazate doar pe coduri de morală politică şi economică, atunci avem de a face cu un adevărat nou război metafizic împotriva realului. (Si recent dispărutul om nou era din aceeaşi speţă). Europa este astăzi o densă virtualitate proiectată asupra cetăţenilor europeni, pentru că este un concept bazat pe idei ce refuză să devină iniţial ideologie dar nici nu se supun cu uşurinţă unor cuantificări palpabile.

Aşadar, dacă, în scop didactic, asimilăm conceptul actual de Europa unei strategii informaţionale de PR politic, nu este un… păcat. Nici stabilirea unei similitudini cu funcţionarea computerului şi legea defragmentării discului nu ar aduce… prejudicii. În fond, programul defragmentare disc este un instrument care rearanjează datele de pe hard disk şi reuneşte fişierele fragmentate, astfel încât computerul să funcţioneze mai eficient. La scară europeană, prin mareele electorale de azi, asistăm la fenomene similare defragmentării hard disk-ului: retrasarea clivajelor stânga-dreapta (până la dextrocare), a miturilor şi fantasmelor mobilizatoare, reprogramarea minţilor revoluţionare, goana după criterii de organizare nouă a spaţiului politic la nivel european.

Adevăratul teritoriu al defragmentării europene este inconştientul uman, aşa cum a fost trasat de teoriile lui Freud. Europeanul de astăzi este un om care încă nu există,  dar naşterea lui ar ajuta Europa să funcţioneze mai bine.

Generaţiile europene de dinaintea mea şi parţial şi a mea au mai încercat o dată să construiască în inconştient o marionetă. Tot prin defragmentare europeană, iniţiată de aceleaşi forţe mondiale. Dar spectacolul s-a soldat cu sute de milioane de marionete aruncate la gunoi. Victimele experimentului, adică…

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Defragmentarea Europei.

Comentarii