„Dărâmând fără cruţare, ne autodistrugem trecutul”. Aşa scria Mircea Grigoroviţă în lucrarea intitulată „Din istoria culturii în Bucovina”, în care pomenea, cu regret, de existenţa la Suceava a impunătoarei „Case Naţionale”, care a fost demolată în anii 1971-72, clădire care ar fi putut fi salvată dac-ar fi existat discernământ şi bunăvoinţă şi care s-ar fi integrat în ansamblul arhitectonic al urbei.

Iată că revine pe agenda acestor zile problema Spitalului vechi, imobil care va fi demolat pentru a face loc unui nou spital de urgenţă, o necesitate stringentă a comunităţii locale sucevene.

 

Flagrant delict de ignoranţă

Demolările din anii politicii agresive de sistematizare şi modernizare urbană, politică aplicată cu precădere în anii ’70 -’80, care ne-a sărăcit de istorie, continuă şi astăzi.

Ce n-au reuşit să demoleze comuniştii (îmi vin acum în minte versurile lui Vintilă Horia: „Oraşul a fost jefuit de trecut / Florile şi liniştea s-au ofilit pe maidan / De departe mă cuprinde de gât / Sila cu nume răsăritean”), duc acum la sfârşit diletanţii capitalismului de vitrină.

Suceava, urbea în care s-a construit cel dintâi spital public din Moldova („bolniţa” atestată documentar la 1619, ridicată pe „un loc domnesc, un loc din mijlocul târgului” de către mitropolitul-cărturar Anastasie Crimca) are ca drept urmaş această instituţie de sănătate construită pe locul unei alte clădiri (datând din prima jumătate a sec. al XIX -lea) care a avut aceeaşi utilitate.

 

Krankenhaus

Spitalul vechi (Krankenhaus, sau - aşa cum era denumit atunci în traducere oficială - Casa publică generală a bolnavilor din Suceava), un complex alcătuit din mai multe pavilioane construite succesiv între anii 1891 (anul în care Franz cav. Des Loges şi-a început mandatul de primar al urbei) şi 1903, a fost construit din cărămidă şi piatră şi a costat iniţial (când era alcătuit din cinci saloane pentru bolnavi, o cameră pentru infirmerie şi o morgă, o cameră a doctorilor, una a administratorului şi una de gardă) 6.084 florini.

Ulterior i s-au adăugat şi alte clădiri anexe, astfel încât, în anul 1903, complexul era alcătuit dintr-o clădire principală şi patru pavilioane, care dispuneau în total de 14 saloane cu 70 de paturi, o sală de operaţie, patru săli destinate personalului de specialitate, trei laboratoare, o  morgă şi o magazie.

 

Bucovina, un „brand” fără amprentă istorică

Corpul de clădire care asigură aliniamentul de la stradă este un imobil istoric şi pentru faptul că acolo a locuit directorul spitalului sucevean, dr. Teofil Lupu (1869-1935), o personalitate a Bucovinei, un medic de excepţie care a îndrumat generaţii întregi de chirurgi, fost deputat şi senator, fondator al Băncii Bucovinei, dar şi sprijinitor al culturii.

Clădirea în care a funcţionat după unirea Bucovinei cu Ţara, între anii 1926-1929, redacţia revistei de literatură şi folclor „Făt-Frumos” (condusă de ginerele lui Teofil Lupu, Leca Morariu) a găzduit întâlniri şi reuniuni culturale la care-au participat personalităţi de prestigiu precum Nicolae Iorga şi George Enescu.

Prin demolarea unor obiective publice care conturează profilul urbanizării habsburgice a Sucevei (au mai rămas Spitalul vechi, Primăria - actualul Palat Administrativ, Căpitănia Districtuală - actualul Muzeu de Istorie, Tribunalul şi Judecătoria - Palatul de Justiţie), Gimnaziul gr. or. - Colegiul Naţional „Ştefan cel Mare”...) Bucovina (cel puţin la Suceava) va fi un „brand” fără amprentă istorică.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Spitalul vechi, un obiectiv public care conturează profilul urbanizării habsburgice a Sucevei.

Comentarii