De numele lui Leonard Zamă se leagă şi cele 11 instrumente la care interpretează piese folclorice vechi, autentice, mai ales din zona de interferenţă Liteni - Dolhasca. Artistul, actualmente angajat al Ansamblului Artistic „Ciprian Porumbescu” Suceava, ca solist instrumentist, şi-a început cariera de „suflător” încă de mic.

La vârsta de patru ani a primit cadou, de la unchiul său din Corni, pictorul Cezar Petrescu Gherghina, o trişcă.

Timpul a dovedit că poate fi un foarte bun autodidact. S-a remarcat la diferite serbări şcolare, concursuri între clase, mai întâi în satul său natal – Corni.

Tatăl său, Nicolae Zamă, cânta la clarinet (instrument primit de la moşul Petrea Maftei), în „Banta ţărănească” din Corni. De la tatăl său „a prins” Leonard dragul de cântat piese folclorice vechi, adunate de la bătrânii satului.

Îndrăgostit de clarinet

Având talentul în sânge, Leonard a luat clarinetul vechi al tatălui său şi a început să cânte piese folclorice.

A fost o surpriză pentru toţi, mai ales că, la acea vreme, copilul Leonard era îndemnat să cânte cu vocea şi nu la instrumente muzicale.

Fără să fie un clarinet profesionist, adecvat tonalităţilor de orchestră, Leonard Zamă s-a îndrăgostit de acest instrument şi nu s-a mai despărţit de el. Mai mult, a început să cânte folclor şi la alte instrumente de suflat.

Dacă le adună pe toate, sunt 11 astfel de instrumente: clarinet, trişcă, taragot, saxofon, tilincă, ocarină, caval, tâlv, fluier, nai, cimpoi.

Artistul le mânuieşte pe toate cu aceeaşi măiestrie. „Să ştiţi că la noi sunt instrumentişti mulţi şi foarte buni. Ce ne diferenţiază este stilul, repertoriul pe care îl aducem în faţa spectatorilor. Eu interpretez piese vechi, pe care le-am adunat, dar şi ascultat în copilăria mea. Mai ales piese pe care le-am auzit în <Banta ţărănească>, în care activa şi tatăl meu. Bătrânii satului nu ascultau la radio sau se uitau la televizor, ei transmiteau folclorul curat, aşa cum l-au preluat de la străbunii lor”, ne-a spus Leonard Zamă.

A ales să fie artist

La 15 ani, Leonard Zamă s-a înscris la Liceul Economic din Suceava. La acea vremea, credea că va deveni, în timp, un foarte bun contabil, dar fără să se despartă de muzică.

Bătălia dintre „finanţist” şi „muzicant” a fost câştigată de cel din urmă.

Pe perioada liceului a avut parte să cunoască doi oameni iubitori de artă, de muzică, oameni care i-au definit, într-un fel, cariera de mai târziu. Este vorba de profesorul de muzică Constantin Sîrbu şi de directorul de atunci al Liceului Economic – profesorul Cornel Duceag.

Tot în perioada liceului, Leonard Zamă s-a înscris şi la Şcoala Populară de Arte Suceava, unde, după mai mulţi ani, avea să devină el însuşi profesor de instrumente populare.

După terminarea liceului, Zamă a primit un post de contabil la „Zimbru”. Avea de ales: cântecul - prima sa dragoste - sau maldărul de dosare, de facturi, balanţe şi bilanţuri, pe care trebuia să le pună în ordine.

Discipoli

După ce a terminat stagiul militar, s-a angajat la Ansamblul Artistic „Ciprian Porumbescu” Suceava. Asta se întâmpla prin anul 1979. După trei ani, i s-a oferit un post de profesor de instrumente populare la Şcoala de Arte Suceava, unde a slujit, apoi, 18 ani.

Zeci, poate sute de copii i-au trecut prin mâini, „unii dintre ei mănâncă astăzi o pâine albă”, vorba artistului.

„Aş putea să-mi amintesc de mulţi foşti elevi care astăzi fac cinste muzicii instrumentale. Să dau doar câteva nume: profesorul universitar Florin Fodor, <lăutarii> Cristi Păstru, Cristi Curpău... sunt mulţi. Cu unii dintre ei cânt şi astăzi la anumite evenimente, unde suntem invitaţi”, ne-a povestit artistul.

În anul 2000, Leonard Zamă a revenit la Ansamblul „Ciprian Porumbescu”, alături de alţi artişti consacraţi (Laura Lavric, Margareta Clipa).

Turneu în America

De-a lungul timpului, Leonard Zamă a scos mai multe albume pe piaţa muzicală românească. Primul dintre acestea a fost în anul 1986, atunci când, împreună cu orchestra lui Viorel Leancă, a imprimat primele 12 piese folclorice.

„Albumele pe care le-am scos la Electrecord, până în 1990, au avut cele mai mari vânzări, cel puţin aşa mi s-a spus la acea vreme”, şi-a amintit artistul.

Muzica i-a adus şi prima ieşire în afara ţării, în anul 1981, împreună cu Orchestra „Paul Stângă” din Bucureşti.

Mai mulţi ani la rând, Leonard Zamă a susţinut, împreună cu aceşti instrumentişti, spectacole în toată Europa.

În anul 1989, timp de şase luni, a fost plecat într-un turneu în America, împreună cu mai mulţi artişti români.

„Am fost în America alături de solista Sofia Vicoveanca, care rămâne pentru mine o mare artistă, cu un suflet nobil. Îi voi purta mereu un respect deosebit. Datorită ei am vizitat toată America şi am cântat pentru cei din diaspora, poate mai mult decât am cântat vreodată pe o scenă. Românii plângeau, erau extrem de emoţionaţi. Le era dor de ţară”, îşi aminteşte Leonard Zamă.

Bani din Europa

După 1990, împreună cu Orchestra „Frunză verde”, Leonard Zamă a cutreierat din nou Europa, susţinând zeci de concerte. A fost o perioadă foarte bună pentru artist. A câştigat bine.

Artistul reuşea să adune câte şase, şapte mii de dolari la un turneu, şi făcea câte trei turnee pe an, din 1990 şi până în anul 1996. După această dată, poliinstrumentistul a mai fost în două turnee în Elveţia, cu Ansamblul „Hora” din Bacău.

În acest moment se mulţumeşte cu „cântările” din ţară, mai ales că, după cum ne-a povestit chiar artistul, „nu mai merge cum mergea, nici în afară”. Poate doar la un botez, la o nuntă prin Spania, Italia, tot la români care au plecat din ţară cu muzica lui Leonard Zamă în suflet.

Aceştia scot din buzunare şi două, trei mii de euro pentru deplasarea artistului la evenimentul de familie, departe de casă. „Se poate trăi decent şi din câştigurile din ţară”, concluzionează artistul.

Colecţie de instrumente muzicale

În colecţia personală a lui Leonard Zamă, există peste 15 instrumente muzicale, dintre care 11 diferite. Unele au importanţă sentimentală, altele s-au rupt de-atâta suflat în ele, dar artistul le păstrează ca amintire, iar altele sunt chiar bijuterii, de trei, patru mii de euro bucata.

Visul din copilărie al lui Leonard, de a avea un clarinet şi un taragot adevărat, i s-a împlinit. Nu i-a căzut din cer nimic. Totul a fost câştigat prin muncă, cu sacrificii: nopţi pierdute, nesomn, mâncare la ore târzii în noapte... Însă nu a făcut greşeli mari. Nu a fumat şi nici nu a băut în exces.

Cântă cu uşurinţă, pentru că aşa a învăţat să facă de mic, să lase muzica „să curgă, să vină din suflet”.

„Este păcat de unii tineri, care nu sunt îndrumaţi corect cum să respire, să sufle într-un instrument popular, pot să-şi rateze cariera. După câţiva ani, nu mai au suflu, nu mai pot cânta. Eu nu am probleme de acest gen”, a completat instrumentistul.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Cântă la 11 instrumente.

Comentarii