Distribution Magi
Distribution Magi
Distribution Magi
 
sâmbătă, 4 aug 2012 - Anul XVII, nr. 180 (5085)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,971 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,5892 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |   ø imagini |   ø fişiere video

Aspecte favorizante în dezvoltarea pedagogiilor lternative – o analiză diacronică (II)

„Nimic nu este mai puternic decât o idee căreia i-a venit vremea” ( Victor Hugo)

 

Părintele curentului „Educaţia nouă” este considerat pe bună dreptate filosoful şi pedagogul nord-american John Dewey, care s-a regăsit pe aceeaşi lungime de undă reformator-educativă cu Edouard Claparede şi Ovide Decroly, ce au cunoscut o largă recunoaştere internaţională, iar numeroşi educatori au început să le pună în practică ideile care au evoluat ulterior în unele din principiile pedagogiilor alternative.

Pedagogiile alternative au ajuns să se înmulţească treptat, însă dintre cele care s-au consacrat şi au făcut cu succes trecerea de la idei la experimente, ulterior simţind recunoaşterea rezultatelor şi reuşind în timp să se impună până astăzi în sistemele de educaţie din întreaga lume, inclusiv în România, alături de promotorii lor, menţionăm: Pedagogia Montessori – Maria Montessori, în Italia anilor 1907;  Pedagogia Waldorf – Rudolf Steiner în Germania anilor 1919; Pedagogia Freinet – Celestin Freinet, în Franţa anilor 1924; Planul Jena – Peter Petersen, în Germania anilor 1924; Pedagogia Step by Step, S.U.A. anilor 1960, sub licenţa Children Resource International din Washington.

În concluzie, criticile aduse sistemului tradiţional de învăţământ pe clase şi lecţii şi dorinţa de îmbunătăţire a procesului educativ au determinat apariţia unor noi forme de organizare a instruirii care au fost introduse în practica educativă, unele cu mai puţin succes, de mai mică amploare şi care au fost abandonate în timp, altele au rezistat nevoilor şi concepţiilor societăţii, au fost puse la adăpost în mişcarea „şcolilor noi” şi ulterior în curentul „educaţia nouă”, menţinându-se şi astăzi în sistemele de învăţământ privat şi de stat din întreaga lume, sprijinite în mare măsură de fundaţii, ONG-uri, etc.

Credem că prin statornicirea până astăzi a acestor metode alternative de educaţie în sistemele de învăţământ din întreaga lumeîn care s-au integrat se pot confirma cel mai bine lucrurile benefice observate la nivelul rezultatelor copiilor educaţi prin aceste metode; în multe cazuri s-a constatat că în timp elemente caracteristice pedagogiilor alternative au fost preluate şi implementate chiar dacă nu întotdeauna într-o manieră originală şi constructivă în sistemul tradiţional de învăţământ.

 Mai credem cu tărie că un sistem de educaţie sănătos, veritabil şi productiv nu se poate constitui fără o analiză atentă a experienţei pedagogice acumulată de-a lungul timpului care trebuie adaptată cât mai performant posibil la condiţiile economico-sociale şi politice actuale şi prin îmbunătăţirea continuă a unor metode de educaţie care au dat roade în timp, cum ar fi unele dintre aceste metode de educaţie alternativă.

Chiar dacă domeniul educaţiei este într-o continuă mişcare şi evoluţie (sperăm), recursul la studiul istoriei pedagogiei nu este deloc de neglijat deoarece aşa cum spunea Constantin Cucoş: „Ca să devii educator sau pedagog, nu este suficientă simpla ta experienţă personală (dacă pre-există!) în materie de educaţie. Trebuie să ştii ce au gândit şi făcut şi alţii”[i], avem neapărată nevoie de experienţa trecutului atât pentru a evita unele idei care s-au dovedit în timp că nu au dat roadele cele mai aşteptate cât şi pentru a susţine, adapta şi implementa unele metode de educaţie care s-au remarcat în timp şi care au produs rezultate consemnate de istorie şi, de ce nu, să propunem noi metode de educaţie sau mai bine zis alte pedagogii alternative.

 

 

Drd. Vasile ŢAMPĂU,

psihopedagog, Fundaţia „Aid For Piteşti”, România,

e-mail tampau_vasile@yahoo.com



[i]Cucoş, Constantin, Istoria Pedagogiei, Iaşi: Editura Polirom, 2001, p. 7;

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Aspecte favorizante în dezvoltarea pedagogiilor lternative – o analiză diacronică (II).
 Vizualizări articol: 585 | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 5.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 5.0 din 3 voturi
Aspecte favorizante în dezvoltarea pedagogiilor lternative – o analiză diacronică (II)5.053

Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



RE-PAIR
Directia Generala Anticoruptie
Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei