“Penny Lane” îl cântau “The Beatles” – era pe un “single” cu “Strawberry Hills”, iar “Lady Jane” era un blues, cu Mick Jagger în mare formă, un Hit extraordinar al grupului “The Rolling Stones”. Cântece ale celor care au trăit cu Beatles şi Janis Joplin, cu Jimmy Hendrix şi Bob Dylan, nu la NY sau Paris, ci în Estul comunist. Cum, necum, fără să fim anticomunişti sau pupincurişti, oportunişti sau fripturişti: am trăit fiecare după puterile lui şi conştiinţa lui. Răscolim trecutul cu lopata, să găsim adevărul şi dăm de alte mizerii, când ar trebui să fim atenţi la detalii şi nuanţe: nu am fost toţi nişte ticăloşi sau jigodii. Nici lebede, nici şacali. Aşa, mama ei de viaţă, „When I’m sixty four”, John Lennon nu a mai apucat.

„Problema lui Jane” (Editura Leda, 2008) nu are nici o legătură cu cele afirmate hodoronc-tronc mai sus. Este un roman foarte frumos scris şi mai frumos povestit al unei naratoare sensibile ce-şi caută un rost. Sau ce anume, fericirea, liniştea sufletească sau chiar, ce anume se poate căuta prin lumea asta? Ca şi autoarea romanului, franţuzoaică la origine, Catherine Cusset, eroina cărţii se mută de la Paris la NYC cu speranţa că se poate trăi tot fugind de tine însuţi. Nu e chiar simplu să te suporţi. Nu e simplu, dar e problema lui Jane. Sau a noastră, a fiecăruia dintre noi. Atât şi cum putem. Pe încercate.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Lady Jane şi Penny Lane.

Comentarii