„Tot doarme un cerb în păduri de ieri,/ Seara-nsângerată spre el se lungeşte,/ Razele cad în apă, nedesluşite păreri,/ Numai una singură, albastră, pluteşte…// E în ochii lui un cer nesfârşit,/ Săgetat de fulgerele triste ale serii…/ Mi-e sufletul în coarnele lui încâlcit,/ Mi s-au scuturat de milă toţi merii…// Din lingoarea morţii sale greu mă rup./ Licăre pe zare două roşii stele…/ Trupul îmi e arcă răpusul lui trup/ Luna pune zilei cenuşii drapele.// În poem e cerbul nopţii năruit…/ Stelele aprinse – galbene orbite…/ Moartea e întruna domnul cel smintit./ Ce sugrumă cerbul cu frânghii smolite.”

ION ALEXANDRU ANGHELUŞ: Un cerb

1. De la sfârşitul deceniului şase al secolului trecut, creşterea cerbilor , în această îndepărtată ţară, formată din două insule, a luat o mare răspândire. Primii cerbi au fost aduşi aici la jumătatea seolului al XIX-lea de coloniştii englezi care nu voiau să renunţe la plăcerile vânătorii, cu care erau obişnuiţi în patria lor. După cincizeci de ani, cerbii s-au înmulţit însă atât de mult încât au devenit o adevărată plagă pentru economia insulelor. În 1990 numărul cervidelor trecuse de un milion, transformând ţara în cel mai mare exportator de vânat din lume. Dar nu numai carnea exportată în sudul Asiei, ci şi coarnele, ceaiul sau bulionul făcut din coarne proaspete bine pisate este considerat un excelent mijloc de întreţinere a sănătăţii şi de prelungire a vieţii. Din ce ţară provin aceste „elixire ale vieţii”? 
a) Coasta de Fildeş;
b) Guatemala;
c) Noua Zeelandă

2. Scriitor american care în 1978 a dat tiparului cartea Vânătorul de cerbi:
a) Michael Cimino;
b) John Child;
c) John Cheever

3. „De la sfârşitul lui august sau începutul lui septembrie, cerbii părăsesc tufăriile, revin în păduri şi încep să caute ciutele; ei mugesc cu o voce puternică; gâtul şi beregata li se umflă; se agită, traversează în plină zi ogoarele şi câmpiile; izbesc cu capul în copaci şi în tufe; în fine, par scoşi din fire, furioşi şi fug dintr-un loc într-altul, până găsesc ciutele. Dar nu este suficient să le întâlnească, ei trebuie de acum să le însoţească, să le constrângă şi să le subjuge, căci la început acestea evită; ele fug şi nu-i aşteaptă decât după mult timp, obosite de urmărirea lor… Când doi cerbi se găsesc pe lângă o ciută.. începe lupta; dacă ei sunt de forţe egale, se ameninţă, râcâie pământul, scot un strigăt teribil şi, aruncându-se unul asupra celuilalt, se bat cu înverşunare şi îşi dau lovituri atât de puternice cu capul şi cu coarnele, încât adesea se rănesc mortal. Lupta nu se termină decât prin înfrângerea sau fuga unuia dintre cei doi şi atunci învingătorul nu pierde nici un moment pentru a se bucura de victoria sa şi pentru a-şi satisface dorinţele”… Textul de mai sus a fost transcris din G. L. Buffon. Între ce ani a trăit?   
a) 1700-1781;
b) 1707-1788;
c) 1717-1788

4. Cel mai mic cerb veritabil din familia Cervidae este pudul nordic (Pudu mephistopheles). Exemplarele mature măsoară 33-35 cm la greabăn şi cântăresc 7,2-8,1 kg. În ce ţări trăiesc aceşti cerbi? 
a) Argentina şi Mexic; 
b) Peru şi Brazilia;
c) Ecuador şi Colombia

5. Oamenii de ştiinţă au cercetat perioada de păscut a cerbului, în cursul a 24 de ore, în condiţii de absolută linişte, cum ar fi un teren împrejmuit, şi au constatat că păscutul propriuzis (colectarea hranei) durează 7-10 ore, iar rumegatul 5-6 ore. În terenuri cu liniştea deranjată, perioada de păscut este împinsă spre noapte sau suprimată cu totul în cursul zilei. În caz extrem, cerbul îşi va colecta hrana în timpul nopţii, fireşte cu mai multă greutate şi poate în cantitate insuficientă. În condiţii de absolută linişte s-au observat şase perioade de colectare a hranei, în funcţie de abundenţa ei şi de momentul păscutului, dimineaţa şi seara perioadele fiind mai lungi şi variind între:
a) 30 minute şi 2 ore;
b) 30 minute şi două ore jumătate;  
c) 30 minute şi 3 ore.

Răspunsurile exacte în ziarul de luni.
Test propus de MIHAI BURDUJA

¤ Puii de ciute, în primele două săptămâni de viaţă au un comportament special în faţa duşmanilor. Deoarece ei nu s-ar putea salva din faţa vulpilor şi a câinilor prin fugă, ei se lipesc de pământ şi stau nemişcaţi până trece primejdia.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Nr. 1256.

Comentarii