Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video„Luceferi ard pe mare şi nu mai sunt Sirene!// Zadarnic noaptea toată veghea-vom pe carene,/ Cu trupul lor de spumă şi coadă de delfin, / Prin valuri legănate să le vedem cum vin./ Nebuni, în van cerca-vom să desluşim chemarea/Tritonilor ce suflă în scoici marine. – Marea/ Mugind ne va răspunde că zeii ei sunt morţi…// Dar tu ce-n al tău suflet trecutul tot îl porţi,/ O, călător de-o clipă pe apă călătoare,/ Ridică-ţi fruntea tristă! Pe coarda sunătoare/ A lirei, ce aşteaptă, vibrând, loveşte rar./ Atunci sub nimbul lunii şi farmecul stelar,/ Purtând în păru-i alge şi albe flori marine,/ Sirena va renaşte din valuri pentru tine”.
ION PILLAT: Corul lopătarilor
1. Relieful variat, clima temperată şi aşezarea geografică a României, fac ca ea să fie una din ţările cele mai bogate în vânat. Un vânat cu care ne mândrim în mod deosebit este cerbul carpatin.Culoarea celui mai mare reprezentant al copitatelor din ţara noastră variază în funcţie de anotimp, vara, nuanţele părului sunt mai roşcate, iar în anotimpul friguros, cafenii. Faima cerbului, însă, i-o dau coarnele, trofeul mult râvnit de orice vânător. Pe măsura trecerii timpului, ele devin tot mai bogate ca ramificaţie. Coarnele cerbului sunt, de fapt, armă de apărare sau de atac, de multe ori această sălbătăciune făcând faţă cu succes la apărarea lui împotriva atacului lupilor. Tot cu ajutorul trofeului, cerbii scurmă iarna stratul de zăpadă în căutarea hranei. Ce greutate poate atinge un trofeu de cerb(coarne plus maxilarul superior), având în vedere că lungimea sa ajunge până la 1,30 m?
a) 15 kg;
b) 18 kg;
c) 21 kg
2. Cum este denumit un cerb tânăr?
a) cerbişor;
b) căprior;
c) ţap
3. Lângă Kalinigrad(Rusia) se a flă o crescătorie de formată din câteva mii de cerbi bălţaţi. Primii dintre ei au fost aduşi aici prin anii ’70 dintr-o regiune îndepărtată, situată pe ţărmul Mării Baltice. Anual ferma furnizează celor ce le prelucrează sute de kilograme de coarne tinere. Cerbii sunt crescuţi pentru aceste coarne, care reprezintă o preţioasă materie primă în industria:
a) chimică;
b) textilă;
c) farmaceutică
4. Important pictor animalier (1596-1678) din Ţările de Jos, care a lăsat posterităţii mai multe scene de vânătoare şi naturi moarte cu vânat, specialităţi flamande şi olandeze care, după jumătatea secolului al XVI-lea, se vor răspândi şi în Franţa. La Muzeul Prado din Madrid se află două dintre cele mai importante pânze ale sale: Scenă de vânătoare şi Cerb atacat de câini:
a) Roelandt Savery;
b) Paul de Vos;
c) Frans Snyders
5. Poet şi dramaturg (1892-1952), născut la Craiova. Rămas orfan de tată la patru ani, e crescut la moşia de la Ghergani a familiei Ghica, unde primeşte o bogată educaţie artistică (muzicală, literară). În 1920 absolvă Facultatea de Medicină din Bucureşti. Debutul editorial şi-l face cu drama Tudor Ardeleanu (1926), urmată de O legendă (1927), ambele formând ciclul Latinii la Dunăre. Primul volum de poezie, Capricii (1929), cuprinde după opinia lui Adrian Maniu, texte „interesante şi antipoetice”. În 1937 publică volumul de versuri Piele de cerb. S-a bucurat de prietenia unor personalităţi din elita artistică a vremii, precum G. Enescu, pictorii Steriadi, Pallady, H. Catargi, Gheaţă, Iser şi alţii:
a) Darie Magheru;
b) Constantin Manolache;
c) George Magheru
Răspunsurile exacte în ziarul de mâine.
Test propus de MIHAI BURDUJA
„Tulbură apa cerbul ’nainte de a bea/ Ca să nu-şi vadă chipul în izvoare/ Şi absolut de măreţia sa/să uite că-i o frunză-n tremurare// Rămâne cerbul pururi însetat/ Bea cu durere nourul din apă/ Şi astfel fulgerul din veghea sa/ Zăreşte leul pândei când s-adapă// Numai priveghi e cerbul neatins/ De râvna umbrelor de pătimire/ Spre stele cornu-nvlăstărit în somn/ Îndoaie cerul peste cimitire// Când înnoptează cerbul în călduri/ Cu capul veşted lângă ape line/ Şi nu-l frământă spaima a ajuns/ La frângerea lăuntrică de sine.”
IOAN ALEXANDRU: Cerbul
