Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video„Ecologic vorbind, lupii se împuţinaseră./ Ce-ar mai putea sfâşia? Ce să mai rupi?.../ E-o performanţă din cele de bază – / O lume vitregă pentru lupi.// S-au ticăloşit împuţinatele haite./ Lupoaicele simt, ca omul ajuns la soroc…/ Ia-ţi, maică, lupanii becisnici şi haide/ În cartea roşie, cât mai e loc!// Didactic vorbind, lupii sunt ca şi morţi./ Fapt cu implicaţii în morală şi drept./ Evident, inclusiv în dreptul la colţi,/ Cu modificări în vechiul precept”.
VASILE LEVIŢCHI(Cernăuţi, 1990): Lupii
1. Primăvara şi vara, când este vremea reproducerii şi a creşterii puilor, lupul trăieşte în perechi. Lupoaica fată într-un loc izolat patru până la şase pui pe care îi alaptează cam şase săptămâni, după care începe să le aducă pradă capturată de ea însăşi. La început puii sunt hrăniţi cu carnea pe care lupoaica o înghite şi apoi o regurgitează semidegerată. Aceasta se datorează faptului că puii nu şi-au format încă echipamentul anti-toxină necesar asimilării unor asemenea alimente putrezite. Dimitrie Cantemir este primul nostru cărturar care consemnează un asemenea obicei bine şi demult cunoscut de oamenii pământului, în una din cărţile sale:
a) Descriptio Moldavie;
b) Istoria ieroglifică;
c) Hronicul romano-moldo-vlahilor.
2. Cel mai însemnat dintre scriitorii italieni ai verismului(1840-1922). Scriitor de scurtă respiraţie, nu a creat o frescă a lumii siciliene, dar a făcut să trăiască personaje de neuitat. El refuză operei sale orice intenţie explicită de critică sau de protest social. Arta acestui scriitor nu imită opera nici unui italian şi în aceasta constă poate una din cauzele autenticităţii ei. Scriitorul creează o literatură aparent regională prin materia ei de viaţă-siciliană, dar izbuteşte să integreze universalul în naţional, umanitatea eternă în umanitatea Insulei natale. Este autorul volumelor Lupoaica (1896) şi Vânătoare de lupi (1901):
a) Giovanni Verga;
b) Federico Verdinois;
c) Cesare Tronconi
3. Autorul (1905-1975) celebrei lucrări Fauna bufonă (1972-1975), care surprinde foarte bine, starea bufonă de lucruri: „Lupul…doar atât a întrebat: – Cum trebuie să fie un animal, ca să nu vă deranjeze? Mă rog: Cum?” :
a) Viorel Dianu;
b) Octav Dessila;
c) Romulus Dianu
4. Poet şi prozator(1913-1994), pe numele său real Salman Locker, care s-a sinucis aruncându-se în Sena. În 1940, împreună cu Gellu Naum fondează Grupul suprarealist român. A debutat editorial cu volumul de proză Roman de dragoste (1933), cu accente oniric-suprarealiste, subsumând parodic clişeele „discursului amoros”. Acesta a fost urmat de Fata morgana (1933), roman de factură lirică, fantezist-ironică ( cu ecouri urmuziene), cu o construcţie epică şubredă şi afectat de tezism. Este autorul volumului Un lup văzut printr-o lupă (1945). S-a exersat şi în artele plastice, experimentând în aria colajului şi a „obiectului suprarealist”:
a) Eugen Luca;
b) Gherasim Luca;
c) Remus Luca
5. Regizor şi scenarist suedez (14.07.1918-29.07.2007). Întreaga sa operă se constituie într-un teritoriu spiritual în care îşi dau mâna Kafka şi Kirkegaard, Breughel şi Ensor. „Identitatea, comunicarea, alienarea, chiar schizofrenia nu reprezintă atât nişte subiecte pentru acest regizor, cât nişte ochelari prin care priveşte realitatea” (A. Sarris). Ora lupului (1967) este cel de al doilea film dintr-o trilogie, în care se dă lupta dintre fantasmele lui Johan şi viaţa reală a Almei:
a) Ingmar Bergman;
b) Thommy Berggren;
c) J. Lindquist
Răspunsurile exacte în ziarul de mâine. Test propus de MIHAI BURDUJA
Două lupoaice tinere vorbeau despre prietena lor: – Asta mă omoară, tu, cu dragostea ei platonică!... – De ce platonică? – Păi nu ştii? E îndrăgostită de un lup împăiat!...
Ascuns într-un tufiş, lupul privea într-o curte cum se jucau nişte purceluşi roz şi se gândea:
– Mă uit la ei şi abia acum înţeleg ce gândesc oamenii când spun că văd viaţa în roz.
Microsioane de Dimităr Kerelezov (Bulgaria) în traducerea Paulei Botiş
