Mircea Radu IACOBAN

Mai potoliți-o pe Dana Budeanu! În ultima vreme, la Antena 3 o ia tot mai des  pe arătură și emite cu adâncă și bătăioasă convingere niște enormități de-ți stă ceasul! Are răfuiala ei cu ministrul Rafila, căruia îi reproșează vehement două mari  erori. Prima: în spitalele din România nu poate intra oricine când are chef. De fapt, nici n-am prea înțeles de ce își dorește Dna Budeanu acces liber la orice oră și-în orice spital. Nu poate avea „aparținători” peste tot, și dacă vrea să-și  trateze propriile suferințe, atunci ori e internată în respectiva instituție spitalicească, ori acasă, cu „internare de zi”. N-aș crede că o tentează plimbări recreative prin saloanele cu bolnavi necunoscuți, nici gălăgioase „vizite de lucru” gen Șoșoacă, în care să pună dumneaei lucrurile la punct direct și la fața locului. Numai că până și la piață te duci dacă-i deschisă, nu când ai chef! De s-ar îngădui accesul și preumblarea oricui, la orice oră, prin saloane și rezerve, vă închipuiți ce s-ar întâmpla! Și așa-s mari probleme cu igienizarea, dezinfecția, decontaminarea, nosocomialele, cu revenirea Covid-ului, darămite dacă o mai afli printre paturi, la ora vizitei, tratamentelor, operațiilor, pe Tușa Clementina, cocoșată de sacoșe aromind a leuștean și a plăcinte, pe mesagerii cutărei șatre căinându-și ciotcă „aparținătorii”, pe Nea Ilie, cu papornița, ajuns în fapt de seară din glodurile cutărui cătun și din etuva înghesuielii  din autobuz! Dna Budeanu ar dori pentru spitale același regim de promenadă precum cel al Cișmigiului? Mare-i grădina (lui Dumnezeu)! Probabil nu bănuiește existența, în respectivul domeniu, a unor măsuri cu adevărat idioate, a căror contestare ar fi pe deplin motivată – cum este invenția „cererii de vizitare” prealabil înregistrată. Similitudinea cu pușcăria apare de la sine, fiindcă doar pe-acolo sunt trebuincioase astfel de cereri – în cazul spitalelor, adresate doar pe net (de parcă s-a digitalizat peste noapte toată România, de la Hanu Conachi  la Glodenii Gândului!). După ce petentul își dă toate datele personale, este invitat să menționeze „motivul vizitei” (și care o fi altul decât… vizitarea pacientului?) aprobarea este condiționată de avizul favorabil al Comisiei, adică, sub semnătură, a directorului medical, directorului de îngrijiri, medicului curant și medicului șef! Oamenii ăștia n-au de lucru? Vă închipuiți câtă umblătură inutilă acrește și mai mult viața bolnavilor, și pe aceea a familiilor? Încep să cred că epicentrul birocrației  mondiale e pe cale a se stabili definitiv în România, nicăieri într-o  țară civilizată n-ai cum să întâlnești astfel de cretinisme! Mai departe: dna Budeanu îl trage zdravăn de urechi pe inamicului Rafila reproșându-i că refuză să înmulțească cei trei pești biblici spre a hrăni miile de bolnavi spitalizați dintr-o o alocație zilnică de 11 lei. Ideea ar fi că „se poate, dar dumneavoastră nu vreți,” fiindcă ar exista directori de spitale care se pricep să asigure din aceeași sumă mese dacă nu pantagruelice, oricum onorabile. Rafila este invitat la treabă: „De ce nu adunați directorii (probabil, indolenți, n.m.) și nu-i chemați-i pe cei vrednici să le arate cum fac?” Un soi de schimb de experiență adică. Poate ar fi mai bine dacă dna Budeanu încerca la ea acasă să vadă cum s-ar putea hrăni cu 11 lei pe zi, și doar după aceea să-i certe pe nepricepuții ori rău intenționații care pretind că un leu înseamnă un leu și făr-de minuni Dumnezeiești n-ai cum pune în farfuria bolnavului decât doi cartofi și-o lingură de brânză. Numai că așa cum pe lume există bogați și săraci, sunt și spitale înstărite, și spitale amărâte. Unele, cum ar fi așezământul Socola de pildă, au moștenit teren agricol și bogate gospodării-anexă (Trifești), ce contribuie  în bună măsură la completarea necesarului zilnic. Ce experiență să comunice cei de la Socola colegilor care, în majoritate, n-au astfel de dotări în patrimoniu? Exemplul sugerat de dna Budeanu cu economisirea a câte doi lei zilnic din cei 11 acordați de stat e ditamai frecția la un picior de lemn. Ca să ce? O felie de cozonac de Crăciun și de Paști? Asta-i rezolvare? Trebuie de recunoscut că dna Budeanu nimerește nu odată subiecte real dureroase, numai că soluțiile pe care le propune atât de apăsat denotă copilăroasă nepricepere. Există doar două căi: mărirea alocației (totdeauna acordată de Guvern foarte târziu și cu zgârcenie) apoi, evrica!, sponsorizările. Spitalul bucureștean „Babeș” are nu mai puțin de 74 de sponsori „cu greutate”. Spitalul de copii din Iași are 34, între care firme potente precum Iulius Mall ori S.C. „Antibiotice”. Sunt și spitale care sponsorizează spitale mai puțin performante din zonă, după cum altele gâfâie să plătească datorii istorice (Mavromati, Botoșani). Cinic vorbind, sponsorizarea vine mai grabnic atunci când cineva din familia vreunui cunoscut manager ajunge pacient al spitalului… numai că-i o soluție de moment, azi valabilă, mâine poate nu. Sistemul în sine de finanțare s-ar cuveni în întregime regândit, spre a putea fi adaptat de la caz la caz. Din păcate, nu cred că se pot aștepta soluții viabile de la dna Budeanu.