Mircea Radu IACOBAN

Am în față toată presa săptămânală de la Chișinău, inclusiv cea de limbă rusă (se pare că peste Prut apar mai multe hebdomadare decât la noi!) și, în plus, un spectaculos număr ce inaugurează seria nouă a revistei „Moldova”, editată de Ministerul Culturii. Cu siguranță, în toată România nu există o publicație culturală atât de elegantă, de modern paginată, de rafinat concepută grafic, de îngrijit tipărită (pe hârtie și carton cretate). De-abia am primit-o, așa că deocamdată, ca fost făcător de reviste, mă rezum la o invidioasă semnalare a excelenței în concepția editorială, cât și în aceea a tehnicii tipografice. Până una-alta, numele înmănunchiate în sumar oferă garanție că și ața, și fața fi-vor la aceeași onorabilă înălțime. Pe citite! Caut, în toate săptămânalele, semne ale îngrijorării – de ce nu și ale fricii? – din perspectiva unei vizite „speciale” marca Putin (specială și prin aceea că, de regulă, oaspetele nepoftit uită să se mai întoarcă). Aflu doar legitimă îngrijorare, și nici aceea chiar la cotele prognozate: într-o deplină și îmbucurătoare unitate, presa basarabeană, inclusiv cea de limbă rusă, respinge cu tonică speranță apăsătoarea eventualitate, invocând și dreptul internațional, și obligativitatea unei riposte europene. Vor fi existând și publicații boite în roșu-Kremlin, dar nu-s printre cele care contează în peisajul gazetăresc de peste Prut. Oricum, mai bine că nu le am! O singură și ciudată opinie ciufută, și, vreau să cred, neconcordantă cu orientarea generală a gazetei (deocamdată, cel puțin aparent, singura mai rezervată și preocupată mai degrabă de „Bășicarea frunzelor de cais și piersic – cauze și tratamente”): acolo, în „Săptămâna”, un anume Teodor Tiță își intitulează articolul „Neutralitatea moldovenească și vinovăția românească”, descoperind cu adevărată nerușinare că „E greu să nu remarci neplăcerea cu care statul român se achită de obligațiile pe care le are față de refugiații ucraineni.” Citesc și nu-mi vine să cred: pe ce lume trăiește acest Tiță? În aceeași publicație, Vsevolod Ciornei, fără a pune răspicat punctul pe i, îl citează pe Mark Twain: „Poporul s-a împărțit în patrioți și trădători și nimeni nu-i în stare să-i deosebească pe unii de alții.” O fi chiar așa de greu? Altfel, „Literatura și arta” combate cu statornică energie, dând publicității un articol premonitoriu din 2010 al lui Nicolae Dabija („Război în timp de pace”), precum și hotărâte luări de atitudine ale scriitorimii basarabene. În pagina I-a, reproduce poezia lui Coșbuc „Patria română” („Patria ne e pământul / Celor ce suntem în viață. / Cei ce ne iubim frățește / Ne dăm mâna românește: / Numai noi cu-același nume / Numai noi români pe pe lume.”) În „Gazeta de Chișinău”, Mircea V. Ciobanu vorbește despre „sprijinul cald și convingător al europarlamentarilor români (în primul rând al celor români, o manifestare excepțională de fraternitate”), iar Adrian Ciubotaru combate ideea așa-zis „pacifistă” a neutralității moldave, cu destui susținători la Chișinău: „Pacifismul este bun dacă vrei să previi războiul. Când acesta din urmă izbucnește și, mai ales, aduce în scenă un agresor cu intenții evident malefice, promovarea pacifismului devine un soi de echilibristică mentală cu rezultate adeseori penibile.” În „Ziarul de gardă” pot fi citite mai multe opinii deslușit anti-Putin, între care și aceea a prof. dr. Nicolae Osmochescu: „Orice declarație, orice justificare aduse în favoarea războiului de către oficialitățile ruse sunt ilegale și contrare normelor și principiilor unei vecinătăți în secolul 21. Războiul ne convinge încă odată că excesul de putere naște monștri.” Tot acolo, Petru Grozavu se întreabă și întreabă: „Crede cineva în Rusia că acest război nu se va termina niciodată? Iar când va fi să se termine, cineva va trebui să reabiliteze Rusia în fața Ucrainei și a ucrainenilor. Cine? Cum?” Pe două pagini, Комсомольская правда aduce noi și de-a dreptul incredibile informații privitoare la averile oligarhilor ruși, deveniți peste noapte cetățeni ai unor onorabile țări europene și trans-atlantice. Pe alte două explică de ce Jena Makarevicia refuză să accepte, pentru fiul ei nou născut, cetățenia rusă... Cum se vede, când vorbim despre gazetele influente și de oarece tradiție, ni se arată un peisaj gazetăresc basarabean destul de omogen ca atitudine – desigur, la cote diferite și cu firești nuanțări. Săptămâna aceasta vom citi reacțiile la mânăriile din penibilul concurs Intervision, dar și despre modul în care a fost primită la Chișinău prestația de ținută a Maiei Sandu în conclavul european. Cea care a născut perspectiva unei candidaturi a Maiei la președinția României. Ideie care, până la urmă, nu-i chiar de lepădat. Oricum, în sărăcia de puternice candidaturi de la noi, infinit mai acceptabila decât, să zicem, Codruța Kovesi.