Google
 
miercuri, 28 aug 2019 - Anul XXIV, nr. 200 (7201)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,7352 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,2979 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe Google+ Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Iulius Mall Suceava
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |  Trimite pe Yahoo MessengerMessenger |   ø imagini |   ø fişiere video
Mircea Radu IACOBAN

Mircea Radu IACOBAN


Cei care au fost (1)

de
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)

Pline gazetele cu „saga” sexuală de la Episcopia Huşilor! N-o comentez aici, este treaba Justiţiei, care, până una-alta, i-a condamnat... pe reclamanţi (nici ei uşă de biserică)! O lumină posomorâtă începe să îmbrace un scaun episcopal de tradiţie şi prestigiu, dând la o parte amintirea unor pilduitoare păstoriri huşene (episcopul Leu), ca şi făptuiri memorabile ale monahilor de aici. Cine-şi mai aminteşte de Mina Dobzeu? A trăit aproape 100 de ani; l-am cunoscut cu puţină vreme înainte de marea şi definitiva trecere (2018). Părintele Dobzeu este bine cunoscut mai ales datorită faptului că, în puşcărie, este cel care l-a creştinat pe Nicolae Steinhardt. La Jilava, unde i-a avut colegi de recluziune pe Const. Noica, Dinu Pillat, Al. Paleologu, Sergiu Al. George (apoi, la Gherla, pe Al. Zub şi Nicolae Ivasiuc) „aflând că (Steinhardt, n.n.) vrea să fie botezat ortodox, am decis fără zăbavă în ziua de 15 martie 1960 să-i îndeplinim dorinţa. Am aşteptat vremea potrivită, când deţinuţii din cameră au fost scoşi la plimbare, iar dumnealui, sub pretextul că este bolnav, a rămas în celulă (...). A fost un botez unic, oficiat într-o celulă subterană de la Jilava, în prezenţa mai multor preoţi, dintre care doi, părintele Făgărăşanu şi părintele Nicolae, erau greco-catolici (...). Apoi am cântat cu toţii «Câţi întru Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat. Aleluia!». Chipul domnului Steinhardt iradia atunci o lumină divină, părea transfigurat, iar ochii noştri erau înlăcrimaţi”.

Nu-i singurul merit al arhimandritului Dobzeu. Intrat ca frate la mănăstirea Hâncu încă de la 13 ani, a fost, în cel de al Doilea Război Mondial, oştean pe fronturile din Banat şi din Ungaria. Apoi, la mănăstirile Căldăruşani, Nicula, Neamţ şi la Schitul Brădiceşti urcă cu vrednicie treptele ierarhiei bisericeşti şi încearcă să-şi desăvârşească studiile teologice, dar în 1959 este exmatriculat, arestat şi condamnat politic. Avea să se numere şi printre ultimii arestaţi ai anului 1988 sub acuzaţia absurdă de „uneltire împotriva siguranţei statului”. După câte mi-a mărturisit, îl măcina o singură remuşcare: i-a dat recomandarea pentru a primi Sfânta Taină a preoţiei lui Daniel Corogeanu, de la mănăstirea Tanacu, cel care a izgonit nu numai diavolii dintr-o biată tânără maică, ci şi sufletul nefericitei...

La Episcopia Huşilor, fostul consilier cultural Mina Dobzeu era în continuă sfadă cu mai marii săi dintr-un motiv cât se poate de... lumesc: rânduielile obligă călugărul să doneze mănăstirii jumătate din pensie. Arhimandritul o dă pe toată, adică 174 de lei, dar cum cumulează pensie de veteran de război, de deţinut politic şi de preot, încasa lunar ceva mai mult. Mănăstirea vrea jumătate din total, nu din pensioara de preot. Mina Dobzeu motiva că investeşte în tipărirea unor cărţi de cult. Mie mi-a dăruit câteva subţirele broşurele de popularizare, se pare, însă, că a desfăşurat o activitate editorială consistentă: „M-a costat 14 milioane numai cartea «Pentru o biserică dinamică»”.

Dar las tracasările lumeşti din Casa Domnului spre a înfăţişa o viziune a arhimandritului: l-a visat pe Hristos pogorât pe o colină din satul natal Grozeşti („Grozeştii ceilalţi”, conform geografiei toporâte de Ribbentrop-Molotov). A hotărât că evenimentul se cuvine nemurit prin amplasarea unei troiţe care s-ar vedea şi de pe un mal, şi de pe celălalt (Dobzeu a învăţat sculptura religioasă la Căldăruşani). Cu sprijinul mai multor oameni de bine din Huşi, s-a construit o monumentală troiţă sculptată (două tone!) şi, după ce s-a obţinut acordul autorităţilor din „Grozeştii ceilalţi”, crucea cu imaginea în mărime naturală a răstignitului în basorelief a fost încărcată într-un camion, dimpreună cu sacii de ciment, nisip şi celelalte trebuitoare. Numai că la Vama Leuşeni, după o aşteptare de aproape o zi, camionul a fost întors la Huşi: pentru amplasarea troiţei ar fi fost necesară aprobarea Mitropoliei Basarabiei (de rit vechi, deloc pro-română) şi a Ministerului Muncii (?!) de la Chişinău. Încurcate-s căile Domnului! Vreau să cred că, în cele din  urmă, troiţa a fost ridicată – n-am mai fost de mult pe meleagurile Grozeştilor...

*

Cel care nu mai este, Serafim Saka, mi-a fost drag. Foarte ciudat: scriitorul considerat de toată lumea ciufut, arţăgos, incomod, avea vocaţia prieteniei. O vreme m-a găzduit ilegal, la Chişinău, în atelierul artiştilor plastici în care soţia lui, Maria, fantaza la războiul de ţesut, imaginându-şi ciudate tapiserii de o delicată limpezime. Dormeam pe o ladă cu cărţi româneşti primite de peste Prut, acelaşi titlu de câte zece ori: foamea de carte românească determina atunci o tezaurizare nestăpânită şi, ades, informă. Credeam, în anii aceia, că tot ce zboară se mănâncă şi că împlinirea proiectelor şi idealurilor unioniste nu depinde decât de o minoră chestiune de timp, că basarabenii sunt temeinic „uniţi în cuget şi-n simţiri” şi că românii aciuaţi ca şi mine la Chişinău nu-s mânaţi decât de înalte simţăminte naţionale. Aş!

A urmat cascada dezamăgirilor, pe care Serafim o urmărea şi comenta cu detaşarea celui îndreptăţit să replice „nu v-am spus eu?” Concepţia lui singulară despre Transnistria a stârnit rumori dezaprobatoare, ale căror ecouri o însoţesc şi azi: „O văd ca pe o excrescenţă ce nu trebuie nicicând inclusă în organismul nostru statal”. Serafim era oare, cum se spune, „de profesie contra”? Mai degrabă cred că-i vorba despre o relaţie specială cu instituţia compromisului, căreia mai toţi îi acordăm, ajungând până la laşitate, funcţia de justificare a gesturilor care ne incomodează amintirile. Serafim a avut parte şi de înalte onoruri oficiale, şi de marginalizare în perioada sovietică – dar şi de o anume izolare... confraternă în ultimii ani ai vieţii. Nici n-a ştiut, nici n-a vrut „să mai lase de la el”. Din balconaşul strâmt al apartamentului de bloc pe care-l închisese şi-l preschimbase în birouaş de lucru (a doua persoană nu încăpea, aşa că discutai cu el din pragul „casei mari”) şi-a apărat colţos opiniile adeseori iconoclaste, mereu căutând firicelul de lumină în imperiul întunericului. Spunea: „artistul trebuie să reveleze nuanţele, la nevoie să descopere pete în soare, dar şi bănuiala unei fărâme de rază într-un negru nesfârşit.”

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Cei care au fost (1).
 Vizualizări articol: FLOOD/SPAM | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 5.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 5.0 din 6 voturi
Cei care au fost (1)5.056

Shopping City Suceava
AnnaCori
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Autentificaţi-vă pentru a posta comentarii!
Remember
Am uitat parola Înregistrare

Monitorul doreşte ca acest site să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ.
Din acest motiv, cei care postează comentarii la articole trebuie să respecte următoarele reguli:

1. Să se refere doar la articolul la care postează comentarii.
2. Să folosească un limbaj civilizat, fără injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, dacă acestea nu au legătura cu textul.
4. Username-ul să nu fie nume de personalităţi ale vieţii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greşeli, incoerenţă, lipsă de documentare etc.

Nerespectarea regulilor menţionate mai sus va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinţă interdicţia accesului la această facilitate a site-ului.



Alte articole semnate de:
Cătălin MIHULEAC
Cătălin MIHULEAC
Mircea Radu IACOBAN
Mircea Radu IACOBAN

 

 

Optik Tataru Suceava Centru Nicolae Balcescu 8 Tel 0730880866
Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Ştiri video

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Elia Studio - Salon de infrumusetare
Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei