Distribution Magi
Distribution Magi
Distribution Magi
 
joi, 18 iun 2015 - Anul XX, nr. 138 (5950)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,9715 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,5614 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |   ø imagini |   ø fişiere video
Mircea Radu IACOBAN

Mircea Radu IACOBAN


Să vezi și să nu crezi!

Drum de vară până-n seară

de
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)

Sâmbătă seara, în parcul din centrul oraşului Piatra Neamţ. Vară caldă, liniştită, toate băncile ocupate; s-ar putea zice, după forfota cărucioarelor şi hărmălaia puştimii, că ne aflăm în parcul „Mama şi Copilul”. Odraslele risipite prin labirintul verde sunt strigate pe nume şi astfel poţi afla tendinţele actuale în botezarea tinerei generaţii. Băieţii sunt ori Cosmin, ori Codrin. Rareş, mai rar. Patine cu rotile, plăci, biciclete nichelate, triciclete, unele chiar cu motor electric alimentat cu baterie de maşină. Rămân în veci sub bănuiala necredibilului patinele de lemn ale copilăriei noastre, legate cu sârmă de bocancii cumpăraţi o dată la doi ani, „pe puncte”. Puştimea urbană a veacului XXI, (prea) bine hrănită, se arată cam rotunjoară şi cam supraponderală. Iar primul gest al părinţilor când decid popasul este să desfacă pungile cu pateuri şi zaharicale. Constat că, după micile incidente de circulaţie infantilă, nu se mai strigă „au!”, ci „waw!”, iar păşunistul „da” a lăsat deplin locul elevatului „OK”.

O pereche, probabil liceeni, se instalează pe banca de vizavi. Şi el, şi ea, amândoi prea „împliniţi” pentru vârsta ce le-o bănui (raportul înălţime/greutate) deschid pungile de la fast-food. Au ronţăit fără încetare întreaga jumătate de oră cât i-am avut în faţă, după care au împachetat grijulii bunătăţile rămase: vor continua acasă. Pe alee vâsleşte ca un crab un tânăr deformat de poliomielită. Fiecare pas pare adevărat chin. Poartă un tricou inscripţionat „ Messi 10”, alegere greu de explicat - amară auto-ironie? Alături, pe altă bancă, doi pensionari continuă cearta începută cine ştie când – înţeleg că-i vorba despre risipa de la domiciliu: curent, apă, telefon. Ea se dezvinovăţeşte acuzând şi toacă precum meliţa, nelăsând nici o secundă pentru vreo replică.

Ceasul din turnul străvechi arată ora 8. Ţâşnesc coloane de apă din arteziana amplasată la nivelul pavimentului. Puştimea aleargă ca hipnotizată către ploaia caldă şi mamele încearcă fără prea mult succes să-i recupereze înainte de a se preschimba în paparude. Bătrânelul nu mai ascultă de mult peroraţia consoartei; îi fug ochii după fiecare siluetă feminină şi nu-şi ascunde admiraţia: „Mami, dacă asta se năştea cu fundul 5 cm mai sus, avea altă soartă!” „Ptiu, nu te mai potoleşti odată?” „Lasă, mami, văd şi eu, cu-atâta rămân”… Observaţie generală: cât om fi noi de amărâţi, defilează numai lume onorabil îmbrăcată, şi chiar cu bună dispoziţie afişată pe mai toate chipurile. Atipic – mi se va sune – la Pocreaca, aţi fost? Culmea-i că am fost: cele două baruri săteşti erau pline… Se bate ora 9. Ca la un semn, parcul se goleşte: începe meciul Barcelona-Juventus.

*

Povestea cu refuzul, în secuime, de a ţi se vinde pâine de-o ceri pe româneşte e-o basnă şi atât. La o pensiune din Sândominic (Harghita), servire ireproşabilă, amabilitate, curăţenie-lună şi strădanie să se intre cu orice chip în voia clientului. Tânăra ospătăriţă nu ştie deloc româna şi încearcă să-mi explice care-i umplutura clătitelor: cu „caze”. Ce-o fi aia „caze”? Cheamă o colegă în sprijin; fără succes, tot clătite cu „caze” îmi recomandă, rotunjind cu degetele conturul misteriosului fruct. Până la urmă, bucătarul aduce, din frigider, şi-mi arată o „caze” – caisă, adicătelea. Şi mă întreb dacă refuzul de a învăţa limba ţării în care trăieşti poate fi legitim încadrat între eforturile de prezervare a specificului naţional al conlocuitorilor. Mă tem că nu. Decizia, oricum, le aparţine.

*

Biserica Mănăstirii Văratic e-n reconstrucţie. Slujba se ţine afară, în curte. Fără îndoială că nu-i cu putinţă ca preotul să fie auzit în întreaga incintă, aşa că amplificarea se impune, numai că rezultă un tablou ciudat: sfinţia sa ţine într-o mână crucea, şi-n cealaltă, ditamai microfonul (am fotografiat scena). N-aş zice că-i o incompatibilitate, cum se spune, „strigătoare la cer”, dar prea te duce gândul la lumeştile prestaţii ale soliştilor de muzică uşoară…

*

Pe lângă Broşteni, mă opreşte un poliţist: n-am aprins faza mică pe un drum european. Curat drum european! Cam aşa-i „europenizată” toată România: cârpeală peste cârpeala cârpăcită sub peticirea anilor trecuţi. 

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Drum de vară până-n seară.
 Vizualizări articol: FLOOD/SPAM | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 5.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 5.0 din 8 voturi
Drum de vară până-n seară5.058

Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



Alte articole semnate de:
Cătălin MIHULEAC
Cătălin MIHULEAC
Mircea Radu IACOBAN
Mircea Radu IACOBAN

 

 

RE-PAIR
Directia Generala Anticoruptie
Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei

Reteta Zilei

Bucataria pentru toti Ciorbă de capete de șalăi, ca pe Clisura Dunării Amicul meu severinean, etnologul Isidor Chicet, m-a dus într-o vară în ospeţie într-o casă de sârbi de pe malul Istrului, la Sviniţa. Până să intrăm în odaia cea bună, acasă la Milca Balaci, ne-am oprit... Citeşte