Cătălin MIHULEAC

În loc să mă distreze, un banc care circulă pe internet m-a întristat foarte tare.
Se spune că primul Cap Belit al ţării noastre (îmi este multe prea scârbă de el, ca să îi pot pronunţa numele) s-a dus la o ghicitoare ţigancă foarte competentă, ca să afle de la ea ce îi rezervă viitorul.
Ţiganca – o grăsancă întunecată, care i-a amintit pentru o clipă de farmecul Mioarei Mantale - l-a aşteptat să-şi soarbă tacticos cafeaua. După care i-a luat banul şi a început să-i debiteze ce vede în desenele zaţului.
I-a zis din ţeavă că îl vede pe Cap Belit în Piaţa Universităţii, iar mulţimea bucurându-se şi jucând fericită în jurul lui, cu speranţă într-o viaţă mai bună şi într-un viitor mai luminos.
- Iar în timp ce oamenii se bucură, io ce fac? s-a interesat Cap Belit, privind chiorâş, cu ridurile strângându-se ameninţător pe faţa sa naşpetă.
– Hapăi, nu se vede ce faceţi, i-a răspuns ghicitoarea.
- Cum adică nu se vede, ţigancă borâtă, că-ţi trimit fiscul să te belească în impozite, pentru veniturile tale nedeclarate? Cum adică eu sunt în Piaţa Universităţii, oamenii aclamă şi aplaudă în jurul meu, iar tu nu vezi ce fac io? Ce, oi fi vreun găozar, să mă tragi în piept cu ghicelile tale false?
– Haoleu, nu te henerva, frumosule, că faci atac la sulă şi n-o să ţi se mai scoale, ca să le penetrezeşti pe gagicile dumneavoastră. Nu văd ce faci, frumosule, nu hobserv, să-mi sară ochii dacă hobserv. Cum să hobserv, când coşciugul în care eşti matale stă închis?!

Ăsta-i bancul, probabil că l-aţi citit pe undeva, prin filele fără număr ale internetului. Eu n-am râs la citirea lui, dar nu pentru c-oi fi de vreo speţă mai specială. N-am râs, pentru că mi se pare tragic ca poporul să îi dorească moartea omului aflat în fruntea sa.
La asta s-a ajuns, deci. Încă o dată se aplică principiul că nu există acţiune, fără reacţiune. La ură, oamenii răspund cu o ură egală. Când crapi de foame, toată filozofia creştină devine o simplă cuvântare electorală.