Mircea Radu IACOBAN

De Sfântul Nicolae, primim în dar cartea cu cel mai mare tiraj din România – „Mersul trenurilor”. Nu ne-am iluzionat că noua apariție ar aduce spectaculoase noutăți și îmbunătățiri. Câtă vreme calea ferată rămâne cronic subfinanțată, de la șina de sub roate la șuruburile toate, inerția lui „merge și așa” continuă să guverneze destinele trenului mioritic. O surpriză majoră aduce, totuși, noul „Mers”: gata, am scăpat de păduchioasele personale și curse muncitorești: în România vor circula, începând cu acest decembrie, numai trenuri regio, interregio și intercity. Da, ne-am intruzionat decis în Europa, țara se modernizează, intrăm în rând cu lumea! Desigur, păstrând specificul național: afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul.

De la Dolhasca la Fălticeni vom călători evropenește (cu v, cum pronunța Chirița) cu un regio – ce frumos sună! Numai că va fi tot garnitura vechiului personal! De unde se vede că nu mai schimbăm nici măcar paturile, o re-botezăm pe Maricica, Mary și gata! Mă bate gândul că astfel de văcsuire de ochii lumii va avea certe repercusiuni asupra buzunarelor. Una-i să călătorești (ca până mai ieri) cu un banal accelerat, alta-i să te regalezi într-un interregio, chiar dacă-i vorba de aceeași Mărie... cu altă pălărie. N-ar fi exclus să plătim în plus pentru răsfățul celor doi de r (interregio!); cât despre retrogradarea acceleratelor firmelor private la rang de R (regio, adicătelea), nu trag speranță că s-o oglindi și în ieftinirea biletelor. Minuni în vremea noastră nu văd a se mai face!

În rest, puține, foarte puține noutăți și deloc în zona de competitivitate atât de proprie căilor ferate europene - reducerea timpilor de mers. Tot şapte ore vom face de la Iași ori de la Suceava până în Capitală cu (prea) scumpul intercity, posesor al unei jalnice performanțe: media sub 60 km/oră, în vreme ce trenurile de același rang cu adevărat europene obțin o medie orară cu mult peste 100 km. Moldovenii vor trebui să-și ia de acasă bucate în traistă, fiindcă vagoane restaurant nu mai există decât la trenurile internaționale și numai la cele care o iau spre vest. Adevăru-i că circulau goale – n-are lumea bani. (N-are, dar de la Kaufland-uri ies în flux continuu, la orice oră, cărucioare încărcate-vârf; naiba să mai înțeleagă cum e cu sărăcia asta puhavă...)

Încă o noutate ar fi apariția altui „operator feroviar”. Alături de „Regiotrans” Brașov, „Regional” Cluj-Napoca și „Transferoviar”, a intrat pe șine și „Servtransinvest”. Care a procedat aidoma înaintașilor privați: în vreme ce CFR-ul, pentru a rentabiliza cât de cât secțiile secundare, a redus la jumătate numărul trenurilor locale, particularii l-au triplat, utilizând garnituri ușoare și satisfăcând astfel cerințele reale ale populației din zonă. Câtă vreme, de câțiva ani, treaba merge binișor acolo unde CFR-ul spunea că nu-i cu putință rentabilizarea, trebuie să concedem că strategii căii ferate au greșit mizând numai pe mastodonți și neglijând decenii în șir dotarea cu garnituri ușoare autopropulsate. Iată-le acum pe mai toate secțiile secundare; or fi ele vechituri aduse la mâna a doua, da-și fac treaba. Cât o mai fi să fie, fiindcă viață lungă, în competiția cu zeul automobil, trenul de Huși, Panciu, Târgu Neamț, Moldovița n-o să aibă. Ciudățenia rebotezării trenurilor face ca din gara unei capitale de județ, Botoșanii, să nu mai plece decât trenuri personale (regio!), iar locuitorii urbei să n-aibă nici ceea ce totdeauna au avut: vagon de dormit, ori vagon-cușetă, pentru a ajunge la București. Noul mers cultivă și practica circulației limitate la două-trei zile ale săptămânii (așa fac și canadienii, numai că de la Toronto la Vancouver călătorești trei-patru zile...), și validează ca definitivă închiderea unor secții afectate de calamități (Gura Putnei - Nisipitul), ori de avarierea unor lucrări de artă (podul de la Grădiștea, care, practic, a închis pe veci linia București-Giurgiu). Să mai notăm că, în urmă cu un sfert de veac, românul putea ajunge cu trenul direct de la București la Paris, Warsawa, Leningrad, Wroclaw, Praga, Veneția, Leipzig, Berlin, Atena – destinații acum șterse din strategia CFR. Cică românii preferă avionul.

Probabil, tot din pricina sărăciei...